Adina Batîr

multumesc mult :)
o sa am grija.

doamne, ce dragalas :))) toata lumea te lauda, dar are si pentru ce. meriti!
ai ales foarte bine si titlul si \"personajele\". e interesanta si combinarea \"jucausa\" dintre umor si ironie.
sper ca ti-ai mai revenit din fastaceala ;)

interesant e sa iubesti :) felul tau insa de a transpune acest lucru in cuvinte ma surprinde.
am recitit azi versurile tale si da.... cand esti indragostit esti pe undeva... in cer... in inalt... uneori cu capul in jos :)

se scriu atatea texte intr-o zi, ca nu apuc sa le citesc pe toate precum as vrea. asa ca selectez dupa titlu.. cred ca acest lucru il face majoritatea. Reincarnarea e un subiect care mi-a atras mereu atentia. dupa cautarea trupului, desi nu e exhaustiva, spiritul tau va reuni mai multe identitati... iti ramane ahamkara pe langa care atribui divinul stapanitorului... sau poate stapanitorul divinului... Ai punctat bine calatoria mistica inchegata cu sange, credinta si legatura viata-moarte. Ma intreb ceva... de ce sufletul tau e rational?

imi place ca spui esti constient de trezirea ta... vad alunecare din starea a IV-a a visului catre starea de veghe propriu-zisa, desi, am impresia ca totusi... you are still dreaming cum zice englezul... se spune ca in momentul revenirii in plan real intr-un mod brutal - ahhh ceasul asta, de cate ori nu am vrut sa il aruncam de perete - corpul e mai greoi, miscarile par dintr-un univers paralel. e un soc pt sinele nostru ruperea asta totala de transcendental.
m-ai derutat cu \"cearsaf în loc de piele\".. pari o fantoma-fiara... si atunci... inseamna ca miscarile sunt ba energice, ba fine.... precum melodiile cantate la pian.

Doamne, cat ma chinui sa postez si eu un raspuns.. :)
cand il citesc pe Adrian Erbiceanu imi vine sa plang... vad atata talent... clasicul imbinat cu modern... cate rotatii si ameteala...si....si.... in plus, ma duce cu gandul la faptul ca ceea ce scriu eu e un maaaare nimic. vreau sa cumpar acel volum \"Divina tragedie\"...
mmm...unde e Beatrice? :)

foarte frumos Virgil... iubita ta angelica imi aduce aminte de picturile de pe peretii unui local subteran din fantastica Viena... albastrul cearcanelor nu numai ca e misterios, dar imi produce o invalmaseala de stari...

stiti... ma gandeam la iadul lui Dante, cand pt a intra in purgatoriu, totul se intorcea cu susul in jos... asta e doar o idee de moment, insa chiar cred ca viata pe care o ducem e echivalentul acelui purgatoriu. hmmm... pasul se greseste uneori... cand intalnim ceva nou... exista acea frica de un nou inceput, fie si daca iubim imprevizibilul. Multumesc Nicoleta ca m-ai citit :)

stii ce e mai dragut? ca exact aceasta imagine o am despre vechii poeti... cat despre cei moderni, acestia se intalnesc mai mult pe poezie.ro :)
interesante ultimele 4 versuri. m-ai binedispus, Nicoleta.