Poezie
Călătorie prin clipă
2 min lectură·
Mediu
Eram. eram liberi.
mi-ai zis să facem o plimbare
prin clipa ta
ai pornit înainte, iar eu călcam ușor, exact pe urmele tale
cufundate în nisip
eram doi columbi
liberi să descoperim o lume nouă
atunci văzurăm clipa,
era rotunda ca un glob de sticlă și străvezie ca lacrima
ai întins mâna și clipa maleabilă ne devoră
mi-ai zis că ale tale clipe se hrănesc cu noi
pereții rotunzi se închise-
eram înăuntru, înconjurați de jur împrejur de
lumina ce trecea prin scoarța subțire ca printr-o horboțică de
la geamul bunicii.
acum clipa ta devenise a noastră,
ne apucarăm de mâini-
ale tale erau fierbinți și tremurau
ca atunci când dansasem prima dată
ale mele erau reci de parcă
căutam prin zăpadă ghiocei
nu mai era timp nici distanță între noi
și nici nu mai eram poate noi,
îl vedeam prin zidul transparent pe bunelul meu cum se întoarce de la război
pe tatăl meu căutând ghiulele prin câmpia Culei
pe băiatul meu cum învață să meargă pe bicicletă
am zâmbit, noi mereu inventăm o bicicletă a noastră
cât timp raționasem
globul clipei se rostogoli într-un alt glob, iar
ăsta la rândul lui într-o infinitate de globuri
era un lanț enorm de clipe de cristal
un lanț pe gleznele noastre
am strigat: Noi nu suntem sclavi! și pereți s-au spart
și timpul se rostogoli
cu cioburile între dinții ierbii
eram liberi
001.275
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adelina Labic
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 231
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Adelina Labic. “Călătorie prin clipă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adelina-labic/poezie/14153566/calatorie-prin-clipaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.