Adela Setti

că trebuie să facem tot posibilul să nu ajungem așa. textul nu oferă o soluție, în el doar se constată un mod de funcționare și autoreglaj, cum bine ai observat. soluția este doar sugerată. ea nu stă nici în shut down, nici în restart, ci în întârzierea pe cât posibil asupra momentului \"virus\", acolo e manifestarea sufletului, pe care omul contemporan preferă să o eticheteze drept \"slăbiciune\", \"astenie\", \"boală\", pentru simplul fapt că nu are timp, trebuie să funcționeze social și financiar, opt ore plus opt ore pe zi, și apoi să se redreseze dacă este posibil printr-un somn fără vise, ca să poată funcționa în continuare la cote maxime, în folosul Societății.
Adela

atâta că virusul aici este asociat nu eșecurilor, ci tresăririlor profund umane pe care omul viitorului va sfârși prin a nu le recunoaște (vezi tot ce apare în italic). calculatorul nu e perfect, și este perceput ca o amenințare la adresa spiritului viu și creativ. eu cu gândul acesta l-am scris.
mulțumesc, Răzvan.
Adela

da, din păcate singurătatea se adeverește de fiecare dată preferabilă \"comunității\", dar nu realizăm aceasta decât prin comparație cu și aflându-ne în situația contrară, pedepsiți mai degrabă, pentru dorința noastră de a (ne) împărtăși celorlalți.
Adela

mulțumesc pentru lectura atentă și pentru sfat; voi reflecta la simplificarea ultimei imagini.
Adela

Andreea - mulțumesc.
Mishu - știi bine că nu există o marcă adela (scriu cum îmi vine și nici n-am vreo pretenție că aș fi zis prima dată \"roată\"). dar ai citit bine textul.
ne mai citim
Adela

mulțumesc. a fost greu. încă mai este.
Adela

într-o conștiință care constată imposibilitatea evadării.

ai interpretat foarte \"interesant\" bucățica asta de constatare. it makes me think...
Adela

da, o bucățică. E bine dacă am prins-o.
Mai treci.
Adela

hărțile contează, atâta timp cât vrei să înmulțești întâmplarea, adică să prelungești călătoria, îndepărtând artificial destinația.
cum se încheie povestea depinde de povestitor, dar și aceasta e tot o încheiere artificială. adevăratul final, într-adevăr, ne scapă și în ultimă instanță nu (ne) mai interesează.
Adela

Olga, Mishu - nu cred că așa se pune problema: în termeni de \"texte reprezentative pentru vocea autorului\", ci mai degrabă în termeni de \"text reprezentativ pentru momentul, starea, experiența\" despre care mărturisește. În felul acesta doar există șansa ca un produs literar să se conecteze la cititor prin reverberarea, și în acesta, a unor momente, stări, experiențe mai aproape de universalii (de ceea ce este profund uman și deci recognoscibil în fiecare dintre noi\". Poate am greșit la modul expunerii (în ceea ce privește forma, adică), dar tema textului de față, așa cum a trecut ea prin filtrul meu, a cerut acest tip de expresie și aranjare, mai sacadată, mai clară, poate mai lizibilă. Nu cred că m-am adresat \"oricui\", și nu acesta era scopul. Dovadă că nu oricine a reacționat citind.
Radu - legat de vârsta \"marii poezii\". Nu există. O scrii când ți se dă, indiferent câți ani ai.
Alice - toate se atârnă de bunăvoie. Unele încetându-se, altele încă-mai-așteptând.
Vă mulțumesc tuturor și vă mai aștept.
Adela

Andreea, Constantin,
aveți dreptate. Mulțumesc.
Adela

\"am rămas orfani
prin lume
căutînd un pod\"
voi rămâne multă vreme cu versurile acestea în minte.
poate interpretez subiectiv, dar cred că experiența descrisă de tine aici în registru ludic/erotic poate primi o semnificație mult mai generoasă și universal aplicabilă: atunci când între oameni încep să curgă prea multe cuvinte, comunicarea se rupe, iar ei se îndepărtează.
voi însteluța acest text pentru simplitatea formei și profunzimea ideii, pe de o parte, și pentru curajul de a-l expune furcilor caudine aflate la pândă prin zonă, pe de altă parte.
Adela

permit comentarii la acest text
dar
promit să nu răspund / explic / justific / nimic

sufletul meu nu e origami, să îl tot pliez și depliez după cum bate vântul dinspre cititor.
Adela

hop și tu, pe puiul meu.
mersi de trecere. am zburat.
Adela

era un mod mai acid de a mulțumi.
pe de altă parte Snowdown Ella, aici nu era vorba de viața personală a nimănui, ci despre capacitatea de a recepta un text (capacitate care este și un rod al experienței de viață, nu doar al celei livrești, de unde și întrebările mele retorice de baraj), or din comm-urile tale, eu am constatat că nu l-ai receptat. atâta tot. oricât m-am căznit eu să ți-l explic (osteneală total inutilă, până la urmă).
cam atât... aici, că tocmai mi-a intrat un mail care ]mi arată că acum îmi asediezi și cubul rubik. nice try, numai că de data asta la revedere, nu mai explic nimic, las\' să ai și tu odată ultimul cuvânt.
Adela

mulțumesc (și pentru sfat:)
Adela

cred că este mai degrabă o problemă de vârstă interioară, decât de număr de ani propriu-ziși. mai multe nu vreau să spun, că e oricum cam OffTopic.
mă bucur că mă citești, sper să rămâi de 16 ani 11 luni și 19 zile (ca prospețime a receptării, și a literaturii, și a vieții) chiar și atunci când vei avea pe dinafară 80.
Adela

de ce oare nu puteau învăța și alții așa simplu cum ai reușit tu?
numai bine.
Adela