Siluete răvășite
străbat anonime,tăcute,
aleile sfredelite in fum
...inspiră...
miros metalic - gânduri se zbat să respire
sub trupuri putrezite de frunze
pustiul s-a
Ninge ușor
printre pleoape
de noapte
îmi cern ființa
albă și rece
lângă sufletul tău...
Ninge plăpând
cu clipe din noi...
un ochi de-al meu,
un surâs de al tău,
ne pierdem în
nu am înțeles niciodată
dragostea ta ciudată ca niște brațe de salcie
cu piele fierbinte de mine
când te gândesc
cuvintele de atunci mă caută smintite
și răvășită de insomnii
scrijelesc pe
Cand râde ea inima îmi galopează
Strivesc receptorul de ureche să nu-mi mai aud
Nici gândurile, doar râsul ei freamăt,
ce bine îți stă mamă când razi,
îți văd aievea ochii în zâmbet cum îți
Cred că Dumnezeu ne-a pus în această ordine cu un rost
De atatea ori m-am ridicat pe vârfuri în oglindă
Eram atat de copii și-mi desenam pe ascuns o aluniță pe frunte
Ca să semăn cu tine, și mai
îmi frec palmele, alene,
sa mai prind ceva din nătângul tău miros
epitelial
ma minunez cât de puternici,
cât de triști,
sau cât de noi putem fi
în orașul asta bătrân, colțuros, bosumflat,
în
Þii minte când ne-am ascuns sub pașii unei ninsori?..
Gândul tău rămăsese aninat de tâmpla mea amară,
În jurul nostru se zgribuleau atâta înfiorare și culori..
Mirat,tu căutai în palma mea
Când visez urât mereu visez cu animale,
Animale evadând din cuști, tăindu-mi calea sau
urmărindu-mă furioase
Ca și cum le-aș fi încălcat teritoriul visând despre ele
Ca și când prin visul meu
Nu mă pricep să cer
mi-e sufletu-ntors cu spatele la cer
Cum să zămislesc aripi ude
și pumni încleștați de frunze cărunte
și vânt străin și palid de toamnă
văd chipuri și mâini nu mai știu
O Meka? Să râvnești s-ajungi întreaga viață-n mine
Ce cutezanță-n vorba și gându-ți,pelerine,
Târât pe brânci în praf deșertul este acru
Orbire pentru ochiul tău bolnav de sacru
Ecou
sunt un avion cu motoarele oprite
mâinile tale cresc, irizații în mine și înfloresc neputințe
ținete de mine ,acoperă-ți arterele
și hai să plonjăm până în oasele cosmosului
mestecând
