Poezie
Împăcare
1 min lectură·
Mediu
Când visez urât mereu visez cu animale,
Animale evadând din cuști, tăindu-mi calea sau
urmărindu-mă furioase
Ca și cum le-aș fi încălcat teritoriul visând despre ele
Ca și când prin visul meu animalul din mine
A ieșit din greșeală din refugiu
Ca o panteră încolțită încearcă să scape
Și-a dat seama de nesăbuință și acum
Caută flămând de frică și orb drumul de întoarcere
Dar se adâncește stângaci în visul de smoală
Duhnește sălbatic a urs ca în dughenele de la zoo
Încearcă să zboare dar știi și tu
Când visezi urât niciodată nu reușești să îți crești
Aripile la timp , se sufocă, ceva îi adulmecă
Sălbatic urmele, mă trezesc cu senzația de pericol
În nări , și poate de aceea vezi tu
Animalul din mine se zbârlește răzbunător
În după-amiezile înfrângerilor când
Te încrunți a ceartă și realizezi,
Din greșeală i-ai încălcat teritoriul privind prin ea și
Încerci să scapi, ți-ai dat seama de nesăbuință și acum
Captiv, cauți flămând, rugător un drum de întoarcere
Dar ochii noștri se întâlnesc fără voie și
toate pornirile nebunești se sfârșesc
Ea știe
Când visezi urât niciodată
Nu reușești să îti crești aripile la timp
001821
0