Gând

Adela, dacă ai fi puțin mai atentă, ai face din această mică poezie un pastel grațios interior. Ai ritm și delicatețe, însă uneori exprimarea nu-i prea fericită. Hai să modificăm puțin: \"ninge ușor/ printre pleoape\", nu? \"îmi cern sufletul\" lângă suflet, fiindcă nu am doar trupul de oferit, ar fi prea pragmatic și egoist, suflet lângă suflet sau trup lângă trup, mai gândește-te...
Elimină versul\"cu mine, cu tine\" pentru că exprimi ideea în versul următor!
\"un ochi de-al meu, un surâs de-al tău\" - frumos tablou, îmi amintește de Picasso! Mai trec pe la tine,

Ioana,că ai poposit puțin cu gândul și asupra versurilor mele.
Ai dreptate în legătură cu cel de-al doilea vers,l-am modificat.De asemenea,am exclus cuvântul \"trup\" care doream să exprime prezența,și nu dăruirea exclusiv trupească,totuși cred că \"ființa\" redă mai bine prezența,desemnează atat trup cât și suflet..
Apreciez foarte mult părerea ta și sper să revii

Tot autorul are ultimul cuvânt! Ai ales mult mai inspirat \"ființă\".

Într-adevăr, e o poezie grațioasă, feminină, un pastel frumos.
Da, cred că este cea mai bună poezie postată de tine până acum și pare mai naturală, mai dinăuntrul tău, în comparație cu celelalte.
Da, (încă un da) trebuie modificat la început \"Ninge ușor/
printre pleoape\" - e o stângăcie care pentru un cititor mai neavizat trece neobservată, dar nu se cuvine ca această grațioasă poezie să fie \"pătată\" atât de crud.
Oricum, ești promițătoare!
Mi-au plăcut mult versurile din final:
\"ne pierdem în iarnă,
neștiuți,
amândoi...\"

La recitire,
Alex