Planări

sunt un avion cu motoarele oprite mâinile tale cresc, irizații în mine și înfloresc neputințe ținete de mine ,acoperă-ți arterele și hai să plonjăm până în oasele cosmosului mestecând iubenia taina asta toată cu parfum de nefiresc să dăm din tălpile goale ca din niște aripi să ne imaginăm că alergăm către scurtătura în care ne vom înghesui,nerv în nerv să ne ferim de ceea ce se numește plecare degeaba fără popasuri în pagini să nu rănim ce nu putem cuprinde nu ne jucăm cu speranțele interzise neterminarea, fericirea în nefericire, încolăcire întregire