Drăgăstos și liniștit urcam scările
Cu gura căscată oarecum de nevoia
De a mă îmbarca, nereușit,în propriile păcate.
În familie, acestea se mai sorbeau ușor,
Ca vinul bun, neauzit
Și orice sunet
Sub grămezile de nori, avion în picaj, cu toate astea cineva
Cu ochii de rață, dar simțire de moarte, din
Strangularea centurii de siguranță nu plânge. La naștere, pricepi,
La nașterea ta se
Nu vreau să tac prin mâini pentru că
De frunze vechi tremură orașul
Inchide sub podele mirosuri
Ca fuste pătate-n naftalină ca să nu-nțeleagă
Păsările că sub aripi vântul le
Mai albastre erau valurile din văzduhul jucăuș
Când iubirea, ura peștilor zburători s-au ițit puțin
În sufletul jebelor ude. Pluteau ca niciodată,
Călăuze adormite ale mele - și mă bucurau
Mai toarnă-i untdelemn peste piele, i-am spus eu
Și suflă-i pe palme cu suflu de câine, de
Ială de câmpuri cu garduri de fier. Cu încetul
Strecoară prin geană ulei de măsline, păstrat-au
Vecinii
