Poezie
Untdelemn
1 min lectură·
Mediu
Mai toarnă-i untdelemn peste piele, i-am spus eu
Și suflă-i pe palme cu suflu de câine, de
Ială de câmpuri cu garduri de fier. Cu încetul
Strecoară prin geană ulei de măsline, păstrat-au
Vecinii lăcusta prea albă din inimă, ochii?
Ne-au luminat, cu stinșii cărbuni, zorile
Precum prevedeam porțile noastre, ale-nchisorilor.
Și-n cuvânt am simțit-o, pe ea, apărând
Fantoma noastră iubită, nurlie și slabă.
Și tu învelește-o-n mătăsuri, ziceai, totuși
Nu vreau să se creadă prea săraci că am fost.
Eu o să-i torn untdelemn peste piele, dar
Tu poți să-i sorbi sucul ascuns sub și în.
001.517
0