Poezii

Sub grămezile de nori, avion în picaj, cu toate astea cineva Cu ochii de rață, dar simțire de moarte, din Strangularea centurii de siguranță nu plânge. La naștere, pricepi, La nașterea ta se

Drăgăstos și liniștit urcam scările Cu gura căscată oarecum de nevoia De a mă îmbarca, nereușit,în propriile păcate. În familie, acestea se mai sorbeau ușor, Ca vinul bun, neauzit Și orice sunet

Pe bec Îi împietrești lumină Și-n pix o vină Trucată. Și iată. Mă iartă. Călcâi Prin peri nenorociți Albiți de-ospăț. Dezmăț. Erată.

Mai albastre erau valurile din văzduhul jucăuș Când iubirea, ura peștilor zburători s-au ițit puțin În sufletul jebelor ude. Pluteau ca niciodată, Călăuze adormite ale mele - și mă bucurau

Mai toarnă-i untdelemn peste piele, i-am spus eu Și suflă-i pe palme cu suflu de câine, de Ială de câmpuri cu garduri de fier. Cu încetul Strecoară prin geană ulei de măsline, păstrat-au Vecinii

Nu vreau să tac prin mâini pentru că De frunze vechi tremură orașul Inchide sub podele mirosuri Ca fuste pătate-n naftalină ca să nu-nțeleagă Păsările că sub aripi vântul le

Ea: Mă culc pe o rână -Ai nări peste tot- Ascultă, se-afundă Urechea-n mijloc. El: Te simt ca pe-o pernă N-am grijă de ieri Nu vreau să mă zgândăr -Te