Poezie
Monolog
sau A fura spasmuri
1 min lectură·
Mediu
Ea: Mă culc pe o rână
-Ai nări peste tot-
Ascultă, se-afundă
Urechea-n mijloc.
El: Te simt ca pe-o pernă
N-am grijă de ieri
Nu vreau să mă zgândăr
-Te strâng să m-așterni.
Eu: Mă scuip pe cărări de scrum și paiete...m-asculți? Și pe clape de nuferi m-am șters...Iubito,-s tăcută, te-ascult, tu m-apeși? Deasupra, sub tălpi, limbi ascuțite mă-mpung, doar cerul gurii mi-e sfânt...
Toți: Poftim. Te-opintește.
001.544
0