Ada Aitonean

hmmm... jocul asta moarte-viata - la nivel lexical - iti cam scapa de sub control. cred ca era necesara mai multa experienta pentru asa o incercare. si chiar acolo unde reusesti sa conturezi suficient de puternic o idee, cum se intampla in strofa trei, exprimarea lasa (mult) de dorit.
e vorba despre nepotrivirea asta continua, peste tot alternanta asta intre forme fara fond si materie bruta, nicio strofa nu reuseste sa isi atinga scopurile - atunci cand le are.
la toate astea se adauga abundenta cliseelor si atmosfera hip-hop creata de rime accidentale si exprimari schioape, ca in fragmentul:
\"când tu intri în viață
altul iese din ea
și chiar dacă atunci nu îți dai seama\"
si asa mai departe.
cele mai puternice strofe, care chiar ar putea constitui un eventual poem, mi se par prima si ultima, desi prima e putin redundanta, iar imaginea biroului din cealalta constituie un cliseu ingrozitor.
cat despre ultimul vers, cred ca s-ar putea si fara.
n-o sa ma intreb acum ce cauta poemul la \'recomandate\', ar fi inutil.

ada

in primul rand exista un typo, daca nu cumva \"astfel simtii ea povestind\" tinteste spre persoana intai, de fapt.
in rest... oricat m-as stradui, tot nu reusesc sa fac legatura intre fantomaticele \"roti ale faraonului\" si moartea alba sau zapada, asa ca, in privinta samburilor, am indoieli.
poemul e neunitar, pare a fi mai degraba un exercitiu de stream of consciousness, insa putin fortat.

ada

atata timp cat se multumesc cu starea asta de imponderabilitate, e in regula. dar 90% vor inapoi pe pamant, acolo cresc laurii mai stufosi.

De ce a ramas copilul nebotezat? Grigore nu are voie sa fie copil?
\"grigore
cu misiunea sa ultrasecretă
pe care n-o știe\" - suna a Fight Club, ma gandesc la space monkeys.
Sau poate copiii nebotezati au datoria de a incheia ciclul?
Textul pare a fi o intamplare dadaista, cel putin pe alocuri miroase a hazard. In rest, Grigore e singurul personaj puternic pe care l-am intalnit so far pe aici. Cam singur, though, in lipsa spectatorilor. Trist.

Cred că o să mă afiliez și eu la grupul ăsta. Deși ceva îmi spune că sunt deja parte integrantă. Dacă n-ar fi cuvintele alea \"avortate\"... Destul de rudimentar formulat. Plus alte exprimări destul de stângace... În rest, numai de bine. Cred că textul își atinge scopul, în ciuda acelor mici neajunsuri. Mi-a făcut plăcere și o să te mai citesc.

Textul ăsta mă binedispune, oarecum. Finalul cred că șchiopătează puțin, am eu ce am cu ultimul vers.

Îmi place mult textul și cred că fără ultimele 4 versuri ar fi superb. Cred că acolo se rupe ritmul și efectul nu e unul tocmai benefic. Poate ar merge ca sfârșit \"Iată/ultimul popas\". Atât.

Cu nici un fel de părinți. Câh! Nici măcar cu ai mei:) Că tot îi cunosc deja destul de bine... Eh, poezia nu e chiar ostilă. E simpatică.

Poezia asta e cruntă. Nu o să locuiesc niciodată în garsonieră cu părinții!:)

Cred că ploaia asta de nuntă își are muzicalitatea ei. Sau, cine știe? \"A ei\" ar fi poate prea mult spus. Să fie oare varianta feminin-entuziastă a unui vechi \"cântec de mort\"?