Poezie
lene
1 min lectură·
Mediu
de fiecare dată când scot un volum
din bibliotecă
mâna mea obosește
îl pun jos și îl împing până la masă
cu piciorul
unde
mai obosit
îngenunchez și adorm cu fruntea
pe copertă
astfel
gândirii mele i-au crescut pectorali
de hamal
întotdeauna în lumea altuia se intră
cu brațele grele
ca o vânzătoare de sine
primind la schimb bonuri de masă
- nu! o împing te du! mă lasă!
azi moartea ne mănâncă-n gând
și casc apoi nu-i mai răspund
ea se îndepărtează murmurând:
ce dracu-a vrut ăsta să zică?!
023474
0
AA