aaa

Penibil dans, Cu-o bucată de carne Se-nvârte în pași de vals vienez 1,2,3…1,2…,3…1,…2,.3… Amețesc venele, Diavolii prind mădulare leproase, Desfac trupuri îmbibate cu ceară Și tămaie

Ne spânzuram Tăcerile încercanate Într-un copac beat. Ne mușcau țânțarii De unghiile vinete de tristețe; Orice atingere se simtea. Suflarea vântului Ne batea

Ma taie umbra cuvintelor rostite, Ma macina ideea, Ma sfasie greutatea literei Si ma doboara… Ma nasc din noroiul de sub unghii, Ma invelesc

In cerul pamantului inoata Cuvinte cu aripi de sticla Doborate de sens. Alte cuvinte Calcate-n picioare Se prefac In umbre de oameni. Mai sunt si cuvinte

Daca-as fi un inger L-as ruga pe Dumnezeu Sa ma lase Sa-mi ocrotesc iubirea. Daca-as fi o stea As rasari in fiecare noapte Sa-ti veghez somnul. Mi-ar fi deajuns sa te

Un punct mic, aproape invizibil mergea pe strada circulata intens de framantarile cotidiene ale oamenilor. Cum a ajuns pe un asemenea drum atat de nefiresc pentru o fiinta inexistenta pentru

Un punct mic si negru aluneca Cu pasii grei tocind grauntele de nisip. Vantul poarta fragilitatea pe aripa sa. Furnica ajunge in casa unui ganditor. Cerceteaza spatial strain. O pata de cerneala

Îmi ascund tinerețea Sub riduri de var. Ating peretele și trasez o dungă, Mă-mbătrânesc. Mă-mbrac în linii Și culori insipide. Un val din mine ia foc Sub pământul de

Poeziile mergeau la hotel, Iar cand nu mai aveau bani Se cazau in mintea oamenilor. Pe-atunci toti erau prigoniti De ideea incadrarii

Cuvintele mi se izbesc de coaste, Ca niste caramizi nearse, Rupandu-si forme. Ele ma reconstituie Si mi se pun in fata, Ma confrunta cu un eu

De piept mi se agata o omida orfana... Ma roaga sa o ajut, sa o cresc... Imi spune ca ploaia i-a omorat parintii Si vrea sa se razbune...

Rup petalele florilor Si-ncerc sa numar visele. Oare care este numarul lor? Ar trebui sa facem un recensamant, Sa trecem pe la fiecare om Si sa-l intrebam cate vise a avut Si cate

Hai sa murim In vena destinului, Si apoi sa ne pierdem In frigul pupilei Ca doi necunoscuti. Sa ne cernem pamantul Prin bataia anemica A inimii Si apoi ca doi muritori Sa ne numaram

Mă așez pe scaun Și încolțesc ca o sămanță ; Aerul și umezeala Îmi plătesc fotosinteza. Îmi răsar patru picioare, Dar trupul rămane de om -Căci îmi spusese scaunul Că

Te-ai intrebat vreodata cum e sa mori? Te-ai intrebat vreodata cum e sa ceri o ultima clipa? Te-ai intrebat vreodata cum e sa cauti o speranta ce stii ca nu exista, Dar in disperarea-ti

Un cadavru ingrop Pe-o foaie de hartie Si arzand-o in uitare Incinerez scheletul Cuvantului ce moare: IUBIRE. (5 .februarie.2004)

Ma uda grija Cu o ploaie acida. Caut marginea Infinitului Batand la colturile Usii ideii. Ma imbrac in cuvinte, Fur haina unui poet vagabond. ( 26.martie.2004)

Iar ma intorc In camera mea trista Si plang Impreuna cu ea. Peretii se strang, Viata mea trece Si farmecul vietii Ma lasa tot rece. Tacerea adanca inseamna ceva Inseamna iubire purtata

Ne sarutam umbrele, Dar apoi ne suntem necunoscuti Si mergem mai departe Pe linia din palma. In labirint Ne strigam

Ne impletim venele Si-n tesatura perfecta Imprimam Ideea de viata. In ochii larg deschisi Ai venelor Vad

Pierd cheile sufletului meu, Tu, strainule Le gasesti Si le furi. Bocancii nu ti-i stergi Pe presul de la intrare Si sufletul tu Mi-l calci in picioare. Ma umpli de

Privesc in jos Fereastra-i firul ce ma leaga de lume, Surprinzator ma vad alergand si culegand iluzii, Flori fara petale, Ganduri complementare Gandirii. Totul are un rost, dar nu-l

Merg Si talpile mi se lipesc de pamant. Prind radacini Deja exist. Pamantul se vrea inapoi Si cere ce-a dat: O bucata din mine. EU sunt dublu-n fiinta EU sunt TU si

Cercuri de fum de tigara Cad presate de aer. Streangul ne gadila gatul Cu-un zambet ironic. Funia strange Si vrei sa o rupi Si tragi, Dar mana revine goala la loc