A

Ți-am citit azi textele și dincolo de primul impuls de a remarca asemănări cu Naum sunt sincere felicitări pentru că reușești să te exprimi în poezie fără acea falsitate a imitării consacraților.

A.

Îmi place mult poezia, nu-i lipsește și nici nu-i prisosește nimic, mai rar așa ceva. Nici măcar imagini preferate nu pot extrage.

Ți-a reușit până la cel mai înalt nivel metamorfoza, iar finalul, într-adevăr încununează opera.

Sunt disponibilă între 22:00 - 1:00 în fiecare seară, cel puțin în următoarele zece zile.
Deși nu cred să mai fie nevoie de cineva pentru partea de engleză, mă ofer bucuroasă. Mă descurc destul de bine și la franceză, în echipă. Din câte știu, de spaniolă nu este vorba în proiect, dar dacă... eu sunt pe-aici.

Despre modificările pe care ți le-ai (sau vi le-ați) propus, sunt liberă pentru discuție, tot între orele amintite, începând de acum. Ca editor, ai adresa mea de mail; e aceeași și pentru YMessenger, dacă vrei.

Ținem legătura,
Andreea

La mulți ani și multă inspirație!
Să-ți fie toate dorințele împlinite!

Și după un text atât de bun, se cade să revii printre noi, cititorii și prietenii tăi.

Încă o dată, LA MULȚI ANI, AMA!

Andreea

Bun venit pe site!
Ți-am citit și celelalte texte, îmi plac, poate am timp să le las în subsol câteva fragmente de păreri.

Îmi plac(e) ideile (sau ideea) poeziei, dar forma ar mai putea fi lucrată.
De exemplu, versurile 9-12 au o rimă prea obositoare, le mai poți rări.
Finalul încununează poezia!
Ți-ai câștigat o cititoare fidelă!

Andreea

Salut noua ta manieră de scris. În artă, e bine să experimentezi. Știu cum e la început și vreau să-ți punctez traiectoria, dacă mă lași. Apreciez că ți-ai păstrat sensibilitatea și modul de construire al imaginilor și că le integrezi în noul format de exprimare.

\"să mă leg la ochi cu ecuatorul\"
\"voi alerga pe cea mai friabila rază de soare\"
\"să sprijini o lună patetica de ultimul său zâmbet\"

Ține-o tot așa, micuță sirenă!

A.

Mi-am epuizat inteligența într-o singură epigramă, de-acum nu-mi mai iese alta până după Revelion. Țineți aproape...

Da\' Juppâne să știi \'mneata că replica la tentativa mea de epigramă nu-i reușită. Îmi iau jucăriile și plec... uite-așa... și-i iau și pe Ics și I.Grecu (că-i știu, nu de alta).

Andreea

Mi-ai amintit de Visul lui Sorescu:
\"Niște femei foarte frumoase
Țineau de patru colțuri deșertul lui Gobi
Și voiau să mi-l deie cadou.
Le-am mulțumit emoționat și l-am primit,
Cu toate că mai fusesem îndrăgostit.\"

Diamonds, Aminda... Andrea, îmi place cum scrii. Nu e un lucru deosebit ăsta, dar vroiam să știi.
Aștept ca întotdeauna următorul tău text.

A.

Ai oprit puțin timpul în jurul acestei femei. O fugă \"statică\". Ți-a reușit.

Bun venit, Andreea!
Ți-am citit și textul anterior și, deși nu-ți pot cunoaște doar din atât stilul sau ușurința cu care scrii poezii, cred că ai sclipirea necesară pentru a ne încânta în continuare.

A.

Bun venit pe site!
Ți-am citit toate poeziile și îmi plac foarte mult. Sunt convinsă de talentul tău.

A.

Abia acum ți-am citit prezentarea, dar nu e târziu să mă întorc puțin cu gândul în piața San Marco, în grădina interioară a frumosului Palazzo Ducale și să-mi umezesc degetele în laguna Adriatică. Unde sunt porumbeii, Flori? Țin echilibrul cuvintelor? E frumos gestul tău, e frumoasă întreaga prezentare. Și are acel miez de adevăr și fantezie la care nu pot rămâne indiferentă.

A.

Ar fi fost mai potrivită categoria \"personale\", dar nu trebuie neapărat să modifici, asta ar însemna să treacă iar prin aprobarea unui editor.
Tot despre editarea textelor: îți recomand să lași un spațiu după semnele de punctuație.

M-ai convins să te citesc, fie că scrii poezie sau proză. Aștept textele tale.

A.

Nu va mai cramponati in imagini nesemnificative ca \"parul ondulat peste umarul negru al noptii\" sau \"lasam tacerile sa umple departarea dintre ganduri\". Oricum, nu e vorba de plagiat aici, ci de cliseu ordinar. Dar, dupa explicatia detaliata pe care a oferit-o deja Camelia, cea mai eficienta metoda de critica la acest text e ignoranta. Nu poti scoate apa din piatra seaca.

La mulți ani, \"japonezule\"!
Oricât de banal ar suna, îți doresc să fii fericit.

A.

La multi ani, Trandafiras!

A.

Nu am nimic cu Geea, să nu se înțeleagă greșit. Părerea pe care mi-am exprimat-o aici nu ar fi fost alta în subsolul unui alt text în care se afirmă scrisul ca drog. Deși, trebuie să recunosc, dacă Silvia ar fi scris asta m-aș fi abținut în a comenta, tocmai pentru a nu da impresia de acuză. Faptul că mi te-ai adresat aici, Silvia, ca și cum te-ai fi simțit atinsă de vorbele mele, deși nu erai \"ținta\" mea (și nici nu există o țintă pentru că nu atac pe nimeni) nu mi se pare justificat. Da, am afirmat și o afirm în continuare: cei care scriu de dragul scrisului și nu de al literaturii nu fac și nu vor face literatură. În acest caz, scrisul reprezintă doar o nevoie de comunicare, nu artă. De asta consider că cei care au talent, nu ar trebui să și-l risipească în texte scrise din acest impuls \"ca un drog\", ci ar trebui să-l canalizeze spre lucruri mai serioase. E un sfat gratuit și neavizat. Mi-ar plăcea ca mai mulți din cei care scriu (pe acest site) să ia literatura ca pe un lucru serios. Nu se știe niciodată de unde sare iepurele.

A.

Am intrat în această pagină de poezie cu subsolul liber pentru a-mi clarifica anumite lucruri. Te-am citit în pagina lui Păunescu, în care am ajuns întâmplător, și eram curioasă dacă, fiind tu cea care a trimis acolo textele, consideri că asocierea numelui tău cu cel al acelui versificator este o șansă pentru tine, când e de fapt un deserviciu. Sau, poate chiar îți place cum scrie Păunescu, și atunci nu mai are rost să spun nimic, întrucât gusturile nu se discută.
Pentru ca această intervenție a mea să nu fie complet off-topic, voi face referire și la textul de mai sus. E o asociere simplistă a umanului cu natura. E un drum închis pe care îți recomand să îl abandonezi cât mai e încă timp.

A.

Fiind un text personal îl voi lua ca atare, o părere personală exprimată aici și care permite un dialog. Poate că întrebarea \"Ce vă place să scrieți?\" nu este o formulare tocmai fericită. Ai subliniat și tu acest lucru în rândurile următoare. Dar în momentul în care afirmi că pentru tine a scrie poezie e un drog, asta mă duce cu gândul la grafomanie, termen care desemnează o tendință patologică de a scrie mult și fără rost. Cum nu cred că asta ai vrut să spui, asocierea poeziei (și a scrisului, în general) cu un drog nu e la locul ei în această pagină. Sper. Trecând mai departe, ceea ce evidențiezi tu ca important atunci când citești o poezie (\"ideea, ceea ce-mi spune poezia, dacă nu-mi comunică nimic, o culoare, o stare, un suflet, s-ar putea să-mi placă dacă are, linia melodică - ritmul, rima\") nu reprezintă o trăire/preferință singulară. Tocmai asta e ținta scriitorului, să transmită ceva (poate chiar pe el), iar ținta cititorului nu e nici ea departe, întrucât apreciază un text prin ceea ce îi transmite sau prin scriitura însăși.
Acum, am o singură întrebare: care a fost \"ținta\" ta afișând acest text? Și nu e deloc o întrebare răutăcioasă, cum ar putea fi interpretată.

A.

Textul dumneavoastră mă face nostalgică. Îmi amintesc cu mare plăcere de un text personal asemănător pe care l-am scris într-a 8-a. Diferența e că nu-l presărasem cu neologisme, probabil din neștiința vârstei. Dar, pe ansamblu, e același lucru. Vă mulțumesc pentru posibilitatea întoarcerii în timp atâția ani prin intermediul celor exprimate mai sus. Îmi pare rău că nu vă pot împărtăși rândurile mele de atunci, dar le-am șters de pe site cu ceva timp în urmă când am realizat că nu-și au locul printre textele literare. Probabil veți realiza și dumneavoastră acest lucru referitor la asemenea scrieri încadrate la \"eseu\". A, eu nici într-a 8-a nu îndrăzneam să am asemenea pretenții de la texte asemănătoare cu cel de mai sus. Să-mi fie cu iertare.