A V

Stau și mă uit în oglinda cea veche Și tot ce-i scris în amintiri nu sunt eu. Privesc doi ochi reci și mă intreb de ce Toată viața continuă așa de greu. Parcă nu-i o reflecție, e doar fum și

Penibilul te oprește să ii spui că-l iubești Dar cu fiecare sărut tu doar te-amăgești Crezând că poate simte și el la fel ca tine. Dar îl vezi pe el scriind zeci de rime? Prima oară-mpreună:

Dacă ar fi să alegi între mine și apusul ce ai face? Poate răsăritul ți-ar lua privirea și m-ai părăsi? Sau poate o lumină stranie nu ți-ar da pace... Dar eu? Eu, pur și simplu, nu te-aș mulțumi?

Ce-am fost și ce-am ajuns? Nici nu mai știu cum eram. Nu știu cum fugeam de viață sau în vise cum mă avântam. Am pierdut orice contact cu sinele și-acum Parcă toată speranța s-a prefacut în

Zici că totul e ca un soare dar nu știi că lumea e proastă Și când crezi că te-ai ridicat obsevi că n-ai o coastă. Sau când primești câte un șut adânc țintit în fund Știi că-urmează pumni în față,

* Biserica inalta si impunatoare de pe deal era singura cladire care a ramas intreaga din tot vechiul sat. Un tanar sfios si aproape firav intra cu teama in biserica. Aici timpul parca a stat in

\"Iubito, m-am schimbat!\" Si chiar crezi asta?! Caci pe mine m-a invatat un om intelept odata ca anotimpurile se schimba, dar oamenii raman aceiasi. Si de ce crezi ca de data asta o sa fie altfel?!

Hai întreabă-mă cât de bine fac, să îți bat câmpii cu „ce ciocolată bună a fost aia de azi, când ți-am simțit gustul printre bucățele de alune și cubulețe de glazură”. Sau întreabă-mă dacă te iubesc

\"Esti beat, iubitule! A treia oara in ultimele zile! Nu te-ai saturat? Sa fii beat, adica... sa te imbeti in propria-ti nenorocire, sa mori in fiecare zi cate putin doar pentru ca nu vrei sa mai

Încă două fumuri dintr-o veșnică țigară, Încă două guri dintr-o votkă prea amară, Numai două focuri ce se mistuie-ntr-o viață, Dar a mea atârnă doar de-un fir de ață. Ce se-ntamplă cu cenunșa

Sistemul vinde incultura, anii trec, prostia creste, De ce stai si te-ntrebi ”de ce”, daca oricum el plateste? Stai in pat si butonezi un televizor putin jegos Gandindu-te ca el va veni ca de

Ma uit la chipul tau dar nu ma recunosti Si dracii din noi sunt tot mai furiosi. Obisnuiam sa ne tinem de mana spre apus Dar clipele alea una cate una s-au dus Si am ramas cu gandul la tine si

Vreau.. ceva.. nu știu exact ce vreau... cred că vreau doar să plec undeva, undeva unde să nu mă cunoască nimeni, undeva unde să fiu de fapt invizibilă. Să nu imi fie nici foame, nici sete. Nici

Vezi soarele? E așa lumină... mi-e somn și mă dor ideile dar nu mă pot gândi la altceva în afară de tine. Vezi cerul? E așa albastru afară și parcă totuși nu e nuanța care trebuie. Nu îmi place

Imaginează-ți lumea la picioarele tale: O sticlă de whisky, o țigara și-un soare. E vara și cald și nu-i nimeni cu tine, Stai pe-un bloc distrus, dar totu-i așa bine! Mai iei o țigară și te

Sunt nenorocită, malefică și rea! Și nu e o laudă, e un reproș la adresa mea! Plângi din cauza mea și mă rogi și nu-mi pasă, Ca și când vrei să mă cunoști dar nu o să îți iasă! Vrei și speri

Ah eu urasc barbatii dar te iubesc pe tine! Cum as putea sa omor daca nu as avea pe cine? Ti-as spune tot timpul ca nu mai pe tine te iubesc, Dar jur dragul meu, fara tine ar fi mai usor sa

Mintea umana nu poate-ntelege si nici nu ar accepta Ca un semen de-al lor ar putea face vreodata asa ceva... Zgomote si fapte, lumina si calduri din iad venite, Si sangele de pe talpi se

Vreau să trag tare dintr-o țigară amară cu gust de uitare. Să mă înec cu fum și speranță și să îmi imaginez viața ca pe-o romanță. Să mă port ca și cum aș fii în valuri și să mă pierd în priviri și

Mi-e somn! Vreau pe o insulă pustie, să mă prăjesc la soare și să nu mă cunoască nimeni. Vreau să stau cu multă ciocolată și multe chipsuri lângă mine și cu mult Pepsi și să nu știe nimeni că exist.

Unde-i fumul să te îneci în negură? Unde-i farmecul când totul tremură? Unde-i speranța în ea să te-afunde? Totu-i scrum în doar zece secunde! Unde-i iubirea ce n-o vei simți vreodată? Unde e

O scrisoare lucioasă într-un plic șters de vreme În care-au fost înșirate peste-o sută de poeme. Peste-o sută de sentimente furate de-un portret Al unui om ce iubea: al unui om perfect. Chiar

Era întuneric. Doar puțin, nu era foarte întuneric. Și miroasea a... ceva... nu știu exact a ce, nu mi-am dat seama din prima. Tocmai mă trezisem, dar refuzam să deschid ochii crezând că totul a fost

E o falsă nebunie, un exces de supliment Ca o întrecere nefastă între două modestii, E o-ntreagă vrajă dusă, este ca un sentiment Sau ca un desert prea dulce ce provoacă alergii. Lasă-te cu