Poezie

trairi scrise, vieti ascunse

1 min lectură·14 ianuarie 2009

Mediu

Încă două fumuri dintr-o veșnică țigară,

Încă două guri dintr-o votkă prea amară,

Numai două focuri ce se mistuie-ntr-o viață,

Dar a mea atârnă doar de-un fir de ață.

Ce se-ntamplă cu cenunșa după ce nu mai e focul?

Ce se-ntamplă cu iubirea când moartea îi ia locul?

Totul se transformă într-un albastru scrum,

Și din tot ce va fi iarași, iese numai fum.

Aștept să termin țigara și mă îndrept către moarte

Dar doar după ce-mi scriu iubirea într-o pagină de carte,

Rămasă-ntr-o bibliotecă ascunsă de lume și speranță,

Ascunsă într-o viață sumbră și fără importanță.

O amintire aruncată într-un coș vechi de gunoi,

Asta am ajuns! Nu te mai gândi la noi,

Sau la cum am fost! Adu-ți aminte însă

Că m-ai lăsat pe stradă, și moartă, și plânsă.

Am creat și-am pierdut, am plâns și-am murit,

Am plecat de lângă noi dar nu ne-am despărțit.

Te-ai întors cu spatele și-ai pierdut o privire:

Privirea mea tristă. Și-ai lăsat dezamagire.

O inspirație sumbră, un vis lugubru, vinovat,

Și viața mea-ntreagă. Pe toate ți le-am dat!

Dar în toate astea, cândva eram amândoi.

Așteaptă, iubite, mai e un vis distanță-ntre noi.

00961

A V. “trairi scrise, vieti ascunse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/a-v-0030553/poezie/1818338/trairi-scrise-vieti-ascunse

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.