,,Oman,, - Camelia Iuliana Radu - Lansare de carte în Rotonda Muzeului Literaturii Române

A fost odată o fetiță care imediat ce a invățat a scrie s-a simțit liberă, pentru că gândurile ei se transformau în păsări colibri și se așezau stoluri, stoluri, pe hârtia dictando, făcând-o să viseze. Odată cu timpul, păsările colibri îi dădeau puteri magice. fetița se transforma când în prințesa deșertului, acolo unde apa avea greutatea aurului, când în regina împărăției colibri, tărâmul cuvintelor liră.



Această poveste mi-a fost inspirată de poeta Camelia Iuliana Radu, care, întrebată fiind de când a început să scrie, a răspuns veselă că o face încă de pe vremea când a învățat să buchisească alfabetul. Le-a spus părinților săi că se simte liberă scriind.



O zi însorită de sâmbătă, 11 mai 2013, la Muzeul Literaturii Române, într-un cadru festiv, a avut loc o nouă lansare de carte - volumul de versuri ,,Oman’’, Editura Karta- Graphic 2012, autor Camelia Iuliana Radu. O mână de oameni, pasionați de poezie s-au întâlnit petrecând câteva ore împreună.
,,Am aflat de la autoare că această carte este în curs de traducere în arabă, că va fi lansată în Oman’’ spune doamna Cornelia Maria Savu, poet și critic literar.

Cel de-al doilea invitat, domnul Traian T. Coșovei ia cuvântul subliniind câteva calități ale acestui volum. ,,Calitatea poeziei e de o profunzime care te pune pe gânduri, până la versurile scrise în stil haiku , grafica aparține tot autoarei și este sugestivă. M-a impresionat foarte mult ultimul desen … e foarte greu să desenezi o corabie… dincolo de mottoul inspirat pe care autoarea și l-a ales <> , mă interesează acel ,,cuvânt înainte’’ aparținând lui Oman care scrie: <> … mă așteptam să fie ceva liric, note de călătorie, nici pomeneală. Poezia doamnei Camelia Radu are o profunzime aparte. În primul rând e foarte personală …’’. Traian T. Coșovei exemplifică citind și comentând poezia ,,nu am spus tot’’, apoi face o introducere a lecturilor filigran, scrise in spirit haiku, descoperite în volumul de versuri, aducând în discuție acest stil concis despre care spune că este împărțit pe categorii, având ,,școli de gândire diferite’’. ,,unul dintre haiku-urile mele favorite aparține unuia dintre cei mai mari maeștri ai genului care sună cam așa <>. Alege câteva asemenea telegrame lirice din cartea Cameliei Radu citind și comentând imagini speciale: ,,dune de catifea liniște neatinsă* păsările au fugit sub cortul cerului’’. Continuă prin a vorbi despre poezia citită, o poezie scrisă despre un om care a trăit o perioadă de timp într-o țară ciudată, Oman, departe de casă, o țară care a impresionat autorul prin frumusețea și spiritualitatea omanezilor, vorbește despre sufletul acelui om. ,,Mă îndreptățesc să spun că este o reușită editorială, nu numai pentru partea frumoasă, grafică, dar și pentru conținutul profund al versurilor domniei sale. Îi doresc succes!’’, încheie scriitorul , după care dă cuvântul ultimului invitat al evenimentului, Ștefan Doru Dăncuș.

Acesta subliniază modestia autoarei care a stat ,,într-un con de umbră’’ a cărților ei, apărute până în acel moment. Amintește despre contribuția Cameliei Iulian Radu la proiectul ,,Întoarcerea poetului risipitor’’, demarat în urmă cu un an, proiect ce reunește condeie de valoare ale versului scris în formă fixă. ,,C amelia Iuliana Radu și-a depășit starea de latență benefică, din moment ce a reușit să intre în atenția publicului cititor... vă recomand și eu cartea cu cel mai mare drag, pentru că înainte de a fi un fel de exuberanță, de exotism, este o carte care exprimă interiorul omului care a scris-o...’’. Continuă să vorbească despre preocupările scriitoarei, despre implicarea acesteia în viața culturală românească.

Ultimul cuvânt l-a avut autoarea cărții care povestește istoria acestui volum de versuri. A cunoscut Omanul, o țară arabă situată în sud-vestul Asiei, cu ocazia unei vizite făcute soțului ei, angajat acolo pentru o perioadă. ,, este un loc în care nu poți decât să te auzi pe tine, atunci începi să înțelegi cine ești, ce vrei. Tot ce-a fost istorie, educație, este în afara ta și începi să vezi cine ești cu adevărat. Am fost mișcată de frumusețea acelor locuri’’. Scriitoarea mărturisește că omanezii sunt foarte atenți cu tot ce le aparține. Un lucru, fie el cât de neînsemnat, un lampadar, înainte de a-l pune pe stradă trebuie să fie frumos. Clădirile îmbină tradiționalul cu modernul - ,,totul are această componență a frumuseții’’ . Paralela făcută între cultul și grija pentru armonie a omanezilor, care respectă orice urmă a naturii, dăruită de Dumnezeu și ignoranța românilor pentru mediu, a fost impresionantă. ,,...îmi venea să plâng când vedeam grija omanezilor pentru natură, pentru darurile ei, acolo unde un fir de apă ieșea din stâncă, ei acționau imediat, construind o țâșnitoare pentru ca oamenii să beneficieze de ea ... iar eu care veneam dintr-o țară a izvoarelor , o țară unde există munți și păduri extraordinare, aveam în minte imaginea contrastantă a pădurilor actuale de peturi ...’’.
A urmat un grupaj de poezii lecturat de Camelia Iuliana Radu. Mi-au reținut atenția versurile:
(Marele deșert) ,,...soarele dansa meticulos iar eu gustam din pâinea tăcerii/ și beam din ziua fierbinte o poveste în care noaptea/ va coborî peste miezul pârjolit al pietrei desfătându-l/și cine știe câte ere vor năvăli deodată/ câte glasuri de bărbați rătăcitori se vor aduna lângă foc și câte lumi înviate vor lumina dunele sub stelele necunoscute/când voi bea ceaiul dimineața inima mea va fi plină de ploia trecutului cu petale deschise va parfuma nisipul nesfârșit al gândului’’.
După ce au primit autografe, participanții la eveniment au fost invitați pe terasa muzeului, unde au servit prăjituri și au stat la o cafea de vorbă despre evenimente literare apărute în ultimele luni. Printre cei care s-au aflat în sală amintesc câteva nume de scriitori: Adriana Lisandru, Călin Derzelea, Tudor Gheorghe Calotescu, Ileana Popescu Bâldea, Cezara Răducu, Mălina Constanin, Viorel Gongu, George Gâtlan etc.


,,Am găsit noaptea ascunsă într-un curmal/ dormita înghesuită între fructele dulci./Sub frunze, /orașul palatelor adormise./ Furișată în odihna umbrei/amiaza fierbinte /prelungă,/insinuată,/cântărea aurul/ prelins peste ferestre.’’ (Muscat II- Camelia Iuliana Radu)