Dialog
Despre tulburarea pietrelor în poezie
Femeia este clipa cea mare
F-http://www.radioteiubesc.com Volume publicate #Cearta cu umbra - poezie- Editura Calende-1998 # Meseria de martor - de la mineriadă pe frontul din Iugoslavia - reportaj -Editura Paralela 45 - 2000 # Nunta de semne - poezie- cu o prefață de Adam Puslojic -Editura SemnE - 2004 # Fratele meu, Dumnezeu - poeme de dragoste- Editura SemnE- iulie 2006# Pămănt nicăieri -poezie- mai 2008, editura SemnE # # Seraphim - bird s exchange Serafim - schimbul de pasăre ( ediție bilingvă , Reflection Publishing - 2014 California USA , # ÎNCHISOAREA POEȚILOR - poezii din iubire - Editura SemnE 2021 Cuprins în Antologia Orient-Occident 2000 # Virtualia 2004, 2005, 2006, Iași # Antologia Ultima generație, primul val-poezie.ro- editată de Biblioteca Muzeului Literaturii Române în 2005 in august 2011 alaturam aparitia in doua antologii internationale>antologat in antologia festivalului international noptile de poezie de la curtea de arges 2011 editura academiei internationale orient /occident / zei si zile antologia arthgothica 2011 editura A.T.U.sibiu dictionar biobibliografic scriitori publicisti folcloristi ai argesului de la neagoe basarab pana azi arges press 2011 - 2012 antologia artgothica / sibiu 2012 - Trei premii naționale pentru reportaj, altele pentru poezie, peste 3 mii de articole publicate în presă locală și națională, + - Premiat de Academia de prietenie sârbo-română in aprilie 2004 - - Fondator al săptămânalului MANIFESTULUI ROMÂN. - Fondator al săptămânalului Vocea romilor - Fondator al ziarului de la sat CEl care a gândit și realizat Festivalul de muzică - Festivalul muzical Curierul Zilei (toate editiile pana in 2011 , in parteneriat cu trustul de presă Curierul Zilei - Owner Art of Freedom LLC - postul de radio online www.radioteiubesc.com cu sediul in Sacramento, California, Statele Unite ale Americii - Corespondent de război în Iugoslavia am trăit și pătimit bombardamentele în Kragujevac am fost pentru aceasta răsplătit cu onoruri, am fost stegar al Revoluției române . Trăiesc din scris. Reporter Special la cotidianul Curierul Zilei pânî în anul 2013. Semnez o rubrică în revista de cultură Argeș *Din cana cu păsări* -din jumătatea lui august 2007 reporter în emisiunea lui Cristian Sabagh la Prima Tv- 112 Poliția în acțiune...până prin 10 septembrie - member Federation of Journalists - cu sediu la Brussels - în restul timpului pe care dumneavoastră îl măsurați sunt om liber - din 5 iunie 2007 membru al Uniunii Scriitorilor din România- sunt onorat - 14 noiembrie 2009 - Premiul de excelență- Cartea anului-pentru volumul de versuri Pământ nicăieri, acordat de Uniunea Scriitorilor din România filiala Pitești - 27 octombrie 2014 - apare volumul bilingv - seraphim -bird-s exchange - serafim - schimbul de pasăre -, poezie, traducere : procopie clonțea , reflection publishing - sacramento - california -usa - 8 noiembrie 2021 apare volumul de versuri ÎNCHISOAREA POEȚILOR
Publicat pe
9 min de citit1.605 cuvinteActualizat
# Interviu cu poetul George Achim
# Începem! Să spunem că avem pe masă un reportofon, vin boieresc și votcă rusească. Vom discuta despre tulburarea pietrelor în poezie, aici în Vâlcea, cu George Achim. Spune-mi, bătrâne, cărui fapt, cărei stări se datorează sosirea ta în lume?
- Sosirea mea prin lume nu cred că este întâmplătoare, pentru că, atunci când m-am născut eu, probabil că soarele coborâse un pic pe pământ, să bea niște apă din izvoarele cristaline ale Carpaților, pentru că eu m-am născut într-o geană de Carpați, în Păușești Otăsău, aproape și de Băile Govora, aproape și de Carpați. Băile Govora sunt stațiunea unde se cam caută și talente, nu numai oameni de rând..
# Bun! Vom trimite în călătorie poetul, îl trimitem și pe gazetar. Aș vrea să ciocnesc un pahar de vin cu omul George Achim și să îl întreb ce este gândul?
- Păi, cred eu că această sintagmă frumoasă gândul este a doua călătorie prin frumusețe și, de multe ori, poate fi și izvorul de dincolo de zare, izvorul unde putem să ajungem, numai dacă vrem, cu gândul care ne caracterizează de multe ori și poate ne oferă identitate.
# Câți ani ar dori să trăiască poetul George Achim?
- Cât va trăi poezia. E cel mai simplu. Pentru că eu așa cred, că poezia este cea care dă culoare anilor , poezia este cea care e hărăzită de Dumnezeu a fi numai a unor oameni care știu să găsească prin roua dimineților cheile de intrare în Rai.
# Am vorbit despre Rai. Te-aș întreba dacă există printre poeții trăitori unul pe care să-l poți numi un poet cu care ai vrea să te și cerți. Mă refer la cei contemporani.
- O să râzi. Este român de dincolo. Pentru mine a fost nu numai un idol, nu numai un învățător, Vasko Popa. Este cel care cred eu că i-a fost îndrumător și învățător în același timp și lui Nichita, și lui Marin Sorescu, și celorlalți care trăiesc încă…un Adam Puslojic, un Florian Silișteanu și poate și eu, cu acordul dumneavoastră.
# Acordurile se dau în timpul vieții.Trebuie să recunoaștem și să dăm imagine cuvintelor. Te-am luat pe nepregătite, de fapt. Ai adus vorba de Adam Puslojic. Ce rol are un traducător în punerea afișului pe sticla poeziei? Cât de important este? Iată, Adam a tradus mult, pornind de la domnul Marin Sorescu și până în clipele noastre. Cât de importantă este umbra celui care tălmăcește?
- Păi, în primul rând, trebuie să fie poet. Și cred că Adam Puslojic este un mare poet. Numai un poet poate să traducă poezia cuiva. Pentru că este cealaltă haină pe care o îmbracă frumusețea, într-o rațiune - cum îmi place mie să numesc poezia. Deci trebuie să fie poet. Și, repet, Adam Puslojic este un mare poet.
# Aici, în Vâlcea, sunt multe comunități, așa cum de altfel se întâmplă de-a lungul și de-a latul pământului. Se ceartă scriitorii din Râmnicu Vâlcea? Se ceartă între ei apoi cu cei din Craiova, apoi cu cei din Pitești și tot așa pânâ și cu cei din lumea cealaltă?
- Da. Cearta este necesară. Pentru că din nimic se poate crea frumosul. Și dacă nu te cerți, nu există dialogul de idei. Deci cred eu că cearta este benefică, dar o ceartă să-i zicem estetică, o ceartă cât de cât umană. Nu trebuie să-i cerem acestui cuvânt alte nuanțe, pe care nu le poate acoperi. La Râmnicu Vâlcea, sunt într-adevăr comunități, dar sunt comunități estetice, alimentare, industriale, deci numai comunități care sunt necesare sufletului uman.
# Întoarcem discuția pe un drum pe care tu îl cunoști. Sau ai auzit despre el. Se întâmplă fenomenul virtual. Fenomenul internet. Multă lume din cea trăitoare a poeților a și deschis ușile. Sunt tot mai multe site-uri literare, cel mai cunoscut, poate, fiind www.poezie.ro. Am mai observat cu plăcere și cu uimire că s-au implicat și oameni poate deja consacrați, inși care au divorțat ,încetul cu încetul, de hârtie. Internetul îți oferă șansa de a nu te prețui cu celălalt la o sticlă de vin, pentru că, în câteva secunde după ce ai postat textul, te-au și citit zeci de oameni. Ei nu te cunosc, nu au obligații, tu nu îi cunoști și nu ai obligații. Mesajul se duce dezbrăcat.
# Ai reușit să te împrietenești cu internetul?
- Absolut. Pentru că este necesar. Eu consider internetul ca o clipă a universalității. Dar numai atât. Rămân totuși la părerea că hârtia este cea care va rezista, chiar dacă intemperiile - să le zicem în ghilimele - vor acționa asupra ei .Cred că hârtia clasică este cea care poate să reprezinte cel mai bine ideile și frumusețile noastre incluse în acele idei. Cred eu că totuși clasica hârtie este cea care ne va face cunoscuți. Internetul este, într-adevăr, momentul frumos, momentul genial, dar numai atât. Pentru că una este să pipăi, cum zicea Arghezi, și alta este să vezi. Dar rămâi numai cu vederea și sufletul poate că nu este, nu se lipește de poezie, așa cum se lipește de hârtie.
# Încet- încet, totul se transformă într-o haină de lux. Hârtia a devenit haina de duminică. Faptul că ai scris un poem și apoi îl pui pe internet, pe un site, și imediat zeci de oameni ori sute îl și citesc nu este un câștig față de procedeul clasic de a-l tipări? Se trage pe hîrtie, apoi în librărie, poate chiar un poștaș, care mai întâi face un popas la birt, poate chiar trece să iubească o femeie…vezi…e o întârziere totuși…ce este de făcut?
- Tocmai din această cauză, datorită acestor viraje și curbe cred eu că este mult mai importantă hârtia, pentru că mesajul este același și pe hârtie, și pe internet, la vizualizare. Dar eu rămân totuși la părerea că acea carte la care toți visează poate să reprezinte gândul și frumusețea gândului, așa cum este. Pentru că una e să discuți cu cineva pe internet și alta e să-i vezi ochii și să-i auzi nuanțele vocii. Una este să citești o poezie și alta este să o asculți la un moment dat, pentru că hârtia cred eu păstrează și șoaptele poetului. Nu mă poți acuza că sunt antiinternet, pentru că și eu navighez pe net, dar nu sunt mulțumit. Sunt mult mai mândru când țin în mână o carte. Sunt proprietarul acelei cărți, sunt proprietarul de frumusețe și sunt mai stăpân pe mine, mai puternic chiar.
# Cred că o să-ți fac o favoare și o să pun materialul acesta pe site. Ca să înțelegi ce înseamnă asta. Ce este femeia, domnule George Achim? Cine este ea și de unde vine? Crezi că ar trebui să o învățăm pe femeie să se uite la ceas din oră în oră?
- Nu. Femeia nu trebuie să se uite la ceas din oră în oră, fiindcă ea este clipa cea mare. Este clipa în care Dumnezeu s-a uitat la noi, la primul om pe care l-a făurit, și a zis …Ai nevoie de o oglindă. Cred eu că femeia este oglinda sufletului celuilalt. Fără femeie cred că nu ar rezista nici poezia, nici frumusețea, nici soarele. Femeia este cea care, la un moment dat, mergând pe câmpul soarelui, purtând fătul acela în pântec datorită și nouă, orgolioșilor de bărbați, este imaginea soarelui.
# Cine crezi că este cel mai mare poet român în clipa de față?
-M-ai pus la mare încercare! Din clipa de față?…Hai să zicem Cărtărescu, dar nu, aș zice Felix Sima poate, da. Aș zice Mircea Bârsilă, da, aș zice Ana Blandiana, da.Și eu știu? Sunt atât de mulți poeți buni, dar am zis de cei la care țin.
# Despre domnul acela, cerșetorul de cafea…
- Îmi place, dar în ultima perioadă prea jonglează cuvintele. Nimic de zis. Și el este în rezervația de îngeri de la Dolhasca. Așa știam eu cândva. Domnul Brumaru este un mare poet. Dar jocul de cuvinte de multe ori nu pică bine unora. Este de o frumusețe extraordinară, dar parcă pre a intrat în jocul lui Marius Ianuș , Gălățeanu și puștoaica de Vlădăreanu, care - și cam bat joc de poezie.
# Dacă într-o altă viață ai parte tot de transportul în comun și uite- așa mergi cu autobuzul în care nu sunt decât două scaune, unul pentru mama și copilul, unul pentru tine și celălalt scaun pentru celălalt din tine, cui îi dai prioritate să stea?
- Eu aș zice să șadă copilul, fiindcă poetul este un copil universal. Și mă gândesc la asta, trecând totuși ...
# Care vasăzică, o femeie are totuși întotdeauna doi copii.
- Absolut!. Unul este copilul ei și celălalt copilul cel mare, care se numește poezie. Nu mă hazardez, dar, dacă m-aș întâlni cu mine, i-aș spune: Mă, tot copil ai rămas și e bine, pentru că numai atunci cred eu că poezia are o destinație! Când sufletul rămâne copil și poate să fie și naiv în același timp, dar și foarte cult. Un poet adevărat trebuie să-și joace toate stările posibile din natură. Să fie și rece, și cald., să fie și verde, și roșu, și albastru. El trebuie să înglobeze tot. Iar, dacă m-aș vedea peste trei sute de ani, mi-aș spune: Bă, mulțumesc că ai fost și că ești!
Râmnicu Vâlcea
sfârșit de octombrie 2006
Materialul este preluat și de revista Argeș
George Achim a mai scris> ASASIN DIN FOTOLIU- roman, CAP DE DRUM-poeme, EMINESCU SAU CELE ZECE PORUNCI ALE LIMBII ROMÂNE-poeme, BOTEZUL URȘILOR- versuri pentru copii, CHIPURILE OLTULUI+poeme, POVESTEA VORBII+poezii pentru copii, HOINAR PRIN DORURI-poeme, COTITE-fabule și multe alte volume de poezie
foto: Alfonso Diaz
# Începem! Să spunem că avem pe masă un reportofon, vin boieresc și votcă rusească. Vom discuta despre tulburarea pietrelor în poezie, aici în Vâlcea, cu George Achim. Spune-mi, bătrâne, cărui fapt, cărei stări se datorează sosirea ta în lume?
- Sosirea mea prin lume nu cred că este întâmplătoare, pentru că, atunci când m-am născut eu, probabil că soarele coborâse un pic pe pământ, să bea niște apă din izvoarele cristaline ale Carpaților, pentru că eu m-am născut într-o geană de Carpați, în Păușești Otăsău, aproape și de Băile Govora, aproape și de Carpați. Băile Govora sunt stațiunea unde se cam caută și talente, nu numai oameni de rând..
# Bun! Vom trimite în călătorie poetul, îl trimitem și pe gazetar. Aș vrea să ciocnesc un pahar de vin cu omul George Achim și să îl întreb ce este gândul?
- Păi, cred eu că această sintagmă frumoasă gândul este a doua călătorie prin frumusețe și, de multe ori, poate fi și izvorul de dincolo de zare, izvorul unde putem să ajungem, numai dacă vrem, cu gândul care ne caracterizează de multe ori și poate ne oferă identitate.
# Câți ani ar dori să trăiască poetul George Achim?
- Cât va trăi poezia. E cel mai simplu. Pentru că eu așa cred, că poezia este cea care dă culoare anilor , poezia este cea care e hărăzită de Dumnezeu a fi numai a unor oameni care știu să găsească prin roua dimineților cheile de intrare în Rai.
# Am vorbit despre Rai. Te-aș întreba dacă există printre poeții trăitori unul pe care să-l poți numi un poet cu care ai vrea să te și cerți. Mă refer la cei contemporani.
- O să râzi. Este român de dincolo. Pentru mine a fost nu numai un idol, nu numai un învățător, Vasko Popa. Este cel care cred eu că i-a fost îndrumător și învățător în același timp și lui Nichita, și lui Marin Sorescu, și celorlalți care trăiesc încă…un Adam Puslojic, un Florian Silișteanu și poate și eu, cu acordul dumneavoastră.
# Acordurile se dau în timpul vieții.Trebuie să recunoaștem și să dăm imagine cuvintelor. Te-am luat pe nepregătite, de fapt. Ai adus vorba de Adam Puslojic. Ce rol are un traducător în punerea afișului pe sticla poeziei? Cât de important este? Iată, Adam a tradus mult, pornind de la domnul Marin Sorescu și până în clipele noastre. Cât de importantă este umbra celui care tălmăcește?
- Păi, în primul rând, trebuie să fie poet. Și cred că Adam Puslojic este un mare poet. Numai un poet poate să traducă poezia cuiva. Pentru că este cealaltă haină pe care o îmbracă frumusețea, într-o rațiune - cum îmi place mie să numesc poezia. Deci trebuie să fie poet. Și, repet, Adam Puslojic este un mare poet.
# Aici, în Vâlcea, sunt multe comunități, așa cum de altfel se întâmplă de-a lungul și de-a latul pământului. Se ceartă scriitorii din Râmnicu Vâlcea? Se ceartă între ei apoi cu cei din Craiova, apoi cu cei din Pitești și tot așa pânâ și cu cei din lumea cealaltă?
- Da. Cearta este necesară. Pentru că din nimic se poate crea frumosul. Și dacă nu te cerți, nu există dialogul de idei. Deci cred eu că cearta este benefică, dar o ceartă să-i zicem estetică, o ceartă cât de cât umană. Nu trebuie să-i cerem acestui cuvânt alte nuanțe, pe care nu le poate acoperi. La Râmnicu Vâlcea, sunt într-adevăr comunități, dar sunt comunități estetice, alimentare, industriale, deci numai comunități care sunt necesare sufletului uman.
# Întoarcem discuția pe un drum pe care tu îl cunoști. Sau ai auzit despre el. Se întâmplă fenomenul virtual. Fenomenul internet. Multă lume din cea trăitoare a poeților a și deschis ușile. Sunt tot mai multe site-uri literare, cel mai cunoscut, poate, fiind www.poezie.ro. Am mai observat cu plăcere și cu uimire că s-au implicat și oameni poate deja consacrați, inși care au divorțat ,încetul cu încetul, de hârtie. Internetul îți oferă șansa de a nu te prețui cu celălalt la o sticlă de vin, pentru că, în câteva secunde după ce ai postat textul, te-au și citit zeci de oameni. Ei nu te cunosc, nu au obligații, tu nu îi cunoști și nu ai obligații. Mesajul se duce dezbrăcat.
# Ai reușit să te împrietenești cu internetul?
- Absolut. Pentru că este necesar. Eu consider internetul ca o clipă a universalității. Dar numai atât. Rămân totuși la părerea că hârtia este cea care va rezista, chiar dacă intemperiile - să le zicem în ghilimele - vor acționa asupra ei .Cred că hârtia clasică este cea care poate să reprezinte cel mai bine ideile și frumusețile noastre incluse în acele idei. Cred eu că totuși clasica hârtie este cea care ne va face cunoscuți. Internetul este, într-adevăr, momentul frumos, momentul genial, dar numai atât. Pentru că una este să pipăi, cum zicea Arghezi, și alta este să vezi. Dar rămâi numai cu vederea și sufletul poate că nu este, nu se lipește de poezie, așa cum se lipește de hârtie.
# Încet- încet, totul se transformă într-o haină de lux. Hârtia a devenit haina de duminică. Faptul că ai scris un poem și apoi îl pui pe internet, pe un site, și imediat zeci de oameni ori sute îl și citesc nu este un câștig față de procedeul clasic de a-l tipări? Se trage pe hîrtie, apoi în librărie, poate chiar un poștaș, care mai întâi face un popas la birt, poate chiar trece să iubească o femeie…vezi…e o întârziere totuși…ce este de făcut?
- Tocmai din această cauză, datorită acestor viraje și curbe cred eu că este mult mai importantă hârtia, pentru că mesajul este același și pe hârtie, și pe internet, la vizualizare. Dar eu rămân totuși la părerea că acea carte la care toți visează poate să reprezinte gândul și frumusețea gândului, așa cum este. Pentru că una e să discuți cu cineva pe internet și alta e să-i vezi ochii și să-i auzi nuanțele vocii. Una este să citești o poezie și alta este să o asculți la un moment dat, pentru că hârtia cred eu păstrează și șoaptele poetului. Nu mă poți acuza că sunt antiinternet, pentru că și eu navighez pe net, dar nu sunt mulțumit. Sunt mult mai mândru când țin în mână o carte. Sunt proprietarul acelei cărți, sunt proprietarul de frumusețe și sunt mai stăpân pe mine, mai puternic chiar.
# Cred că o să-ți fac o favoare și o să pun materialul acesta pe site. Ca să înțelegi ce înseamnă asta. Ce este femeia, domnule George Achim? Cine este ea și de unde vine? Crezi că ar trebui să o învățăm pe femeie să se uite la ceas din oră în oră?
- Nu. Femeia nu trebuie să se uite la ceas din oră în oră, fiindcă ea este clipa cea mare. Este clipa în care Dumnezeu s-a uitat la noi, la primul om pe care l-a făurit, și a zis …Ai nevoie de o oglindă. Cred eu că femeia este oglinda sufletului celuilalt. Fără femeie cred că nu ar rezista nici poezia, nici frumusețea, nici soarele. Femeia este cea care, la un moment dat, mergând pe câmpul soarelui, purtând fătul acela în pântec datorită și nouă, orgolioșilor de bărbați, este imaginea soarelui.
# Cine crezi că este cel mai mare poet român în clipa de față?
-M-ai pus la mare încercare! Din clipa de față?…Hai să zicem Cărtărescu, dar nu, aș zice Felix Sima poate, da. Aș zice Mircea Bârsilă, da, aș zice Ana Blandiana, da.Și eu știu? Sunt atât de mulți poeți buni, dar am zis de cei la care țin.
# Despre domnul acela, cerșetorul de cafea…
- Îmi place, dar în ultima perioadă prea jonglează cuvintele. Nimic de zis. Și el este în rezervația de îngeri de la Dolhasca. Așa știam eu cândva. Domnul Brumaru este un mare poet. Dar jocul de cuvinte de multe ori nu pică bine unora. Este de o frumusețe extraordinară, dar parcă pre a intrat în jocul lui Marius Ianuș , Gălățeanu și puștoaica de Vlădăreanu, care - și cam bat joc de poezie.
# Dacă într-o altă viață ai parte tot de transportul în comun și uite- așa mergi cu autobuzul în care nu sunt decât două scaune, unul pentru mama și copilul, unul pentru tine și celălalt scaun pentru celălalt din tine, cui îi dai prioritate să stea?
- Eu aș zice să șadă copilul, fiindcă poetul este un copil universal. Și mă gândesc la asta, trecând totuși ...
# Care vasăzică, o femeie are totuși întotdeauna doi copii.
- Absolut!. Unul este copilul ei și celălalt copilul cel mare, care se numește poezie. Nu mă hazardez, dar, dacă m-aș întâlni cu mine, i-aș spune: Mă, tot copil ai rămas și e bine, pentru că numai atunci cred eu că poezia are o destinație! Când sufletul rămâne copil și poate să fie și naiv în același timp, dar și foarte cult. Un poet adevărat trebuie să-și joace toate stările posibile din natură. Să fie și rece, și cald., să fie și verde, și roșu, și albastru. El trebuie să înglobeze tot. Iar, dacă m-aș vedea peste trei sute de ani, mi-aș spune: Bă, mulțumesc că ai fost și că ești!
Râmnicu Vâlcea
sfârșit de octombrie 2006
Materialul este preluat și de revista Argeș
George Achim a mai scris> ASASIN DIN FOTOLIU- roman, CAP DE DRUM-poeme, EMINESCU SAU CELE ZECE PORUNCI ALE LIMBII ROMÂNE-poeme, BOTEZUL URȘILOR- versuri pentru copii, CHIPURILE OLTULUI+poeme, POVESTEA VORBII+poezii pentru copii, HOINAR PRIN DORURI-poeme, COTITE-fabule și multe alte volume de poezie
foto: Alfonso Diaz
Etichete:#dialogue
#dialogue
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “Despre tulburarea pietrelor în poezie.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2006/11/despre-tulburarea-pietrelor-in-poezieComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPSPsilviu viorel păcală✓Un dialog cald cu un poet care știe să caute frumusețea prin roua dimineții. Nu l-am citit recunosc dar are o atitudine lămuritoare iar argumentele lui vizavi de internet sunt tare lumești. M-a delectat dialogul, o maieutică luminoasă.
0
F-te salut viorel. încerc atât cât timpul mă vrea să pun la masă de citire despre viață. voi aduce vorbelor așteptate stăpâni în corvoada poemelor nume sonore mai puțin sau mai mult glorioase. nu trebuie să fim singuri la masă ci doar să fim
0
DS... trebuie să recunosc faptul că un asemenea interviu îl obligă pe iubitorul de poezie (și nu numai) la căutări asidue pentru (re)descoperirea unor valori pierdute sau uitate în noianul de exegeți care propovăduiesc doar numele celor care știu să perieze oportunitatea avantajului propriu...
... îl cunosc pe George ACHIM, îi cunoasc aproape toată opera și mai știu despre geneza numelui său faptul că este (după cum arată sensul noțiunii \"Akim\" din greaca veche) \"păzitorul focului sacru\" - de unde și utilizarea sintagmei: \"probabil că soarele coborâse un pic pe pământ\"; este OMUL care se hrănește cu căldura luminii, cu lumina caldă a semenului care-l inspiră și care-l determină să respire prin poezie, prin artă...
... păzește \"focul sacru\" al culturii vâlcene (și nu numai!), păstorește lumina în publicații culturale importante (revista \"Semn\", revista umoriștilor vâlceni \"Țânțarul\", revista \"Povestea vorbei\", cotidianul \"Ziarul de Vâlcea\" etc.) și știe, înainte de toate, ce înseamnă valoarea în literatura de astăzi, cam pătată de canoanele celor care se autoproclamă \"genii neînțelese\"...
... mulțumim, domnule Silișteanu, pentru crâmpeiul de suflet dăruit odată cu acest interviu reușit - respect, zâmbet și lumină...!
... îl cunosc pe George ACHIM, îi cunoasc aproape toată opera și mai știu despre geneza numelui său faptul că este (după cum arată sensul noțiunii \"Akim\" din greaca veche) \"păzitorul focului sacru\" - de unde și utilizarea sintagmei: \"probabil că soarele coborâse un pic pe pământ\"; este OMUL care se hrănește cu căldura luminii, cu lumina caldă a semenului care-l inspiră și care-l determină să respire prin poezie, prin artă...
... păzește \"focul sacru\" al culturii vâlcene (și nu numai!), păstorește lumina în publicații culturale importante (revista \"Semn\", revista umoriștilor vâlceni \"Țânțarul\", revista \"Povestea vorbei\", cotidianul \"Ziarul de Vâlcea\" etc.) și știe, înainte de toate, ce înseamnă valoarea în literatura de astăzi, cam pătată de canoanele celor care se autoproclamă \"genii neînțelese\"...
... mulțumim, domnule Silișteanu, pentru crâmpeiul de suflet dăruit odată cu acest interviu reușit - respect, zâmbet și lumină...!
0
F-nu scriu să oblig poate doar încerc să nu trec nepăsător pe lângă oameni.unii dintrei ei merită mai mult alții mai puțin unii sunt mai buni alții mai răi.nu putem fi la fel cred.nu putem muri nicimacar asta nu se întampla la fel.George Akim este.mulțumesc pentru urările pe care oricum știu că nu le merit.dar știu numai atât știu..că încă sunt
0
AGCu permisiunea voastră o să adaug aici câteva din versurile care definesc universul poetului George Achim. Pentru că nu pot cuprinde în cuvinte bucuria de a fi întâlnit acest mare suflet decât fredonându-l și ducându-i mai departe cântecul.
Iubirea
\"Nu-mi pot ascunde
părerea de rău!
Doamne, ca și când
aș lansa o idee
și-aș admira-o...
Un curcubeu
sechestrat într-un
sân de femeie...\"
Echilibru
\"în căușul palmelor
am luat izvorul
și-am văzut iar
luna dezbrăcată...
Ce bine, Doamne, că
mi-ai dăruit Dorul,
altfel, iubirea
mi-o fura toată...\"
Credință
\" Iubesc ora
în care veșnicia
se simte.
Izvorul său nefardat
ademenește Poeții
cu mândria
de-a te surprinde acasă,
Doamne, peste sat...\"
Scrisoare
\" Ce frumos e, Doamnă
cu părul despletit,
muntele ce-și vinde
astăzi măreția!
Închipuie-ți,
un tandru asfințit
și-o sărutare lungă
în pat cu Veșnicia...\"
Vina
\"pălăria lunii
îmi cade pe ochi
planetele de-o vreme
suferă de risipă
și niciodată
zilele nu se confundă
ca să-mi găsiți
doar mie vină
că dintr-odată
s-au aprins toți arborii
și le cad frunzele
una câte una
doar în fața mea
vă dăruiesc totul
dar toamna s-a ascuns
definitiv în mine marți
și vă ține la marginea ei
vinovați\"
Visul meu
\" nu-mi pare rău
decât de forma
visului meu
era prea frumos
să locuiesc într-o
piatră\"
Pastel
\" Într-un sărut
am prins secunda desculță
și-am alergat-o
pe întreg cerul senin
doar-doar îmi va împrumuta
arșița dinlăuntrul său
de mult îi îndrăgisem
dulcea-i sălbăticie
într-un sărut...\"
O să mă opresc aici, deși atunci când e vorba de poemele domnului George Achim e greu să te oprești. Mulțumesc Domnule Silișteanu că ai vrut să se afle de aceasta întâmplare de copac pe meleagurile internetului, mulțumesc Dan că m-ai adus în pragul acestui mare gând și mulțumesc Domnule Achim că sunteți!
Iubirea
\"Nu-mi pot ascunde
părerea de rău!
Doamne, ca și când
aș lansa o idee
și-aș admira-o...
Un curcubeu
sechestrat într-un
sân de femeie...\"
Echilibru
\"în căușul palmelor
am luat izvorul
și-am văzut iar
luna dezbrăcată...
Ce bine, Doamne, că
mi-ai dăruit Dorul,
altfel, iubirea
mi-o fura toată...\"
Credință
\" Iubesc ora
în care veșnicia
se simte.
Izvorul său nefardat
ademenește Poeții
cu mândria
de-a te surprinde acasă,
Doamne, peste sat...\"
Scrisoare
\" Ce frumos e, Doamnă
cu părul despletit,
muntele ce-și vinde
astăzi măreția!
Închipuie-ți,
un tandru asfințit
și-o sărutare lungă
în pat cu Veșnicia...\"
Vina
\"pălăria lunii
îmi cade pe ochi
planetele de-o vreme
suferă de risipă
și niciodată
zilele nu se confundă
ca să-mi găsiți
doar mie vină
că dintr-odată
s-au aprins toți arborii
și le cad frunzele
una câte una
doar în fața mea
vă dăruiesc totul
dar toamna s-a ascuns
definitiv în mine marți
și vă ține la marginea ei
vinovați\"
Visul meu
\" nu-mi pare rău
decât de forma
visului meu
era prea frumos
să locuiesc într-o
piatră\"
Pastel
\" Într-un sărut
am prins secunda desculță
și-am alergat-o
pe întreg cerul senin
doar-doar îmi va împrumuta
arșița dinlăuntrul său
de mult îi îndrăgisem
dulcea-i sălbăticie
într-un sărut...\"
O să mă opresc aici, deși atunci când e vorba de poemele domnului George Achim e greu să te oprești. Mulțumesc Domnule Silișteanu că ai vrut să se afle de aceasta întâmplare de copac pe meleagurile internetului, mulțumesc Dan că m-ai adus în pragul acestui mare gând și mulțumesc Domnule Achim că sunteți!
0
F-dacă 163 de oameni au trecut în catastiful sinelui numele lui george akim e bine. dacă 3 au și scris pomelnic e cu atât mai bine. Mă george akim frate iată cum prin slujba poemelor candela ta împrăștie dracii în colțurile gheții iată bătrâne cum lumina se arată. Mă bucur. Mulțumim Adriana
0
MLdoi poetzi frumosi stau de vorba mai mare dragu de.as avea doua surori nemaritate le-as da lor sä-i iubeasca sa le spele cämesile albe si sa le puna la uscat ca pe niste aripi de ingeri sä-i traga sa le puna ventuze sa le aprinda focu sa le faca mamaligä si iara sä i iubeasca si sä mi-i fac cumnati!
0
F-mă bucur foarte pentru că ai trecut și tu ai trecut pe aici.poeții trebuie că sunt niște bărbați frumoși mai cu seamă oameni buni și atunci draga cumnate ne bucurăm de pace....că numai omul urât nu are pace în inimă și slugărește cu cearta cu invidia și pricina.
0