Despre usi care nu exista
Se aprind felinarele, tot mai putini fluturi
îºi cruþã-aripioarele, se aude din luturi
lumina urcand spre seva norocului
ma prinde pamantul de mana, dau viata vantului
inchid intr-o frunza parelnicul fosnet
si strig
fluturii se aprind, felinare putine
Incerc sa musc, o parte din mine
se face clipa, se-ascunde-n vreme
Sa fie tacerea o usa spre tine?
sau poate vantul vorbeste prin semne...
sa fi rãmas fluturii fãrã crizanteme?
nu, sunt doar singur si totul e bine
paºesc spre usa închisa de vreme
stingherit doar de umbra-mi ratacitoare
stingherit doar de umbra-mi ratacitoare
stingherit doar de umbra-mi ratacitoare
insa m-agat in carlige cu ochi de feline
albine
albine
o umbra de mine, o soapta de tine
Această poveste este închisă și nu mai acceptă contribuții.