PoezieÎncheiat
La moartea ultimului sol de pace
13autori15contribuții
La moartea ultimului sol de pace
M-am prãbuºit sãrutând pãmântul
cu buze si talpi crapate. Era o vara secetoasa
aruncata intr-o doara peste noi.
Confectionam barcute din ceara uscata
cazuta din urechi clapauge
si e frumos sa visam la o ploaie calda
Ascunzandu-ne capul la subsuori
Cu parul din urechi sa ne spalam indelung sub gingia rozalie
cu versul de sub limba sa scuipam testamente
sa ne fie ploaie in setea unei veri
Iarna...de ce m-ai alungat!
Vara...de ce m-ai iubit!
pina cind solii noptii ne-au cosit prin palinciile de ieri
iar versul primaverii ne-a sarutat si a murit
Această poveste este închisă și nu mai acceptă contribuții.