Castane
Te prefaceai rizind ca nu ma cunosti
De cate ori trecam pe-aceasi strada
Si chicoteai sperantele-mi de copil uitat
Si ma priveai cu umbre de-ndoiala.
Ma indoiam de ziua ce trecuse.
Eram sigur doar de castanele din poala ta
sau poate era doar iluzia parului tau
Ca sa ma minti din nou as vrea
sa imi citesti cu buzele linii absente in palma
Si sa ma intrebi: va fi baiat sau fata?
Tu,minune de septembrie cald,
ca mediterana mea indepartata
ai uitat oare ca exist prin tine?
ca fara mine nu poti sa existi?
Această poveste este închisă și nu mai acceptă contribuții.
Autori (10)