În ciuda faptului că mă surprind gândind,
O fac involuntar, și generez idei și sentimente.
Gândesc prin invocări de sentimente reprimate,
Și retrăiesc ceva, ce singur mi-am interzis.
Eman
Tenebrele mari albastre,
Rasfrante peste ale mele ganduri,
Ucid cu gandul, a mea idee
Ce piere in neantul neajuns...
Un dinozaur al vechiului timp,
Se naste din dorinta macabra
Alungand ca o
Doar cateva cuvinte, iti las spre amintire,
Tristete, tu arma mortala,
Mi-ai rapit flreul, mi-ai luat vointa,
Iar acum privesc in urma ta...
Mi-ai rapit viata,
Cugetul l-ai facut cenusa,
Mi-ai
Eu... fiu risipitor
Acum e calm. E liniște profunda,
Cenușa se așterne, tăcerea abunda,
Cerul e închis, înaripații dorm,
Doar eu privesc si plâng, cu lacrimi de om...
Sunt golit de dorințe,
La mormantul meu
La mormantul meu
Ma privesc cum zac,
Zdrobit de plumbul greu
Cu ochii inlacrimati, tac...
Privesc in gol, resemnat,
Alaturi, iubirea plange incet,
Cu ochii-n pamant,
Capriciu...
Vreau să te sărut... apoi să te uit.
Vreau să te iubesc... să te părăsesc.
Vreau să fii a mea... nu mă implica.
Ești al meu deliciu... ești doar un capriciu.
Altfel...
Iar azi... e altfel.
Parcă nimic nu recunosc,
Trecutul e trecut.
Prezentul e acum.
Trecutul viitor, nu, nu va fi...
Ce e plăcut va fi doar scrum...
Și ce?!? Doar a trecut.
Și nu
Insistent
Te privesc insistent, însă tu,
Te prefaci că nu vezi, și spui nu.
Ori de câte ori îți vorbesc,
Te prefaci că n-auzi, te ascunzi.
Te ascult gânditor când tu taci,
Te prefaci că nu
Vipera...
Ah! din nou durere...
Și lacrimi... ce cădere...
Ce rău mă doare, tot mai tare,
Același cadru fără soare...
Ce crudă-i viața.
Câte lacrimi pot vărsa...
Ce trist e versul, ce
Același tablou
Zi de zi, același tablou,
Același fundal, un cardu banal,
Răsună trist, un veșnic ecou,
Un imn al durerii, un cânt al tăcerii...
Privesc spre zare, visez depărtare,
Aceleași
Compromis
Lup mâncat de oaie, compromis făcut,
Zilele vor trece, nopțile-au trecut…
Anii grei se scurg, plâng azi fără rost,
Nu pot să ascund ceea ce am fost…
Anii vin și trec, prizonier în
Și râd… și plâng…
Și lacrimile îmi fac rând,
Pe fața tristă ce cândva
A fost, dar nu mai este-a mea.
Zâmbești… te-ncrunți…
Și zâmbetele îți fac punți,
Să-nsenineze a mea
Te chem în vis
Adorm iar ușor, cu gândul departe,
Departe pe-un nor, pierdut în noapte,
Respir amănunte, purtat spre lumină,
Amintiri cărunte aștept ca să vină.
Renasc în visare și somnul
Nu te ajung
Ne potrivim ca marea cu muntele în față
Căci ne putem privi mereu.
Dar muntele nu intră niciodată-n apă,
Nici valul mării nu udă vârful său.
Există clipe scurte, când muntele
Melancolie
Din nou privesc spre tine
Spre-al tau balcon, la doi,
Tu te gandesti la mine?
Eu ma gandesc la noi.
Si iar se face seara
Iar clipele se scurg
Si eu iti vorbesc iara
Tu oare ma
Te-ai stins
Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima
Pe ultimul drum...
Stele pe cer se sting de dor
Vad in umbra soarelui oameni ce mor
Fantani secate isca in mine
Amintirea ta ce vesnic revine.
Glasuri de bucium rasuna prelung
Lacrimi de
PENTRU TINE
S-a intamplat ca intr-o seara, cu gandul la tine,
Privind norii pe cer, afara, sa ma intreb ce e bine,
Sa ma intreb: pentru tine ce as face in viata?
Si cum as putea sa ies din
Apt de iubire
Se-ntâmplă-n astă viață cruntă
Să iubești, ceva ce
Rar, chiar des gânduți frământă
Să te întrebi, de ce te-ncântă.
Nutrești un sentiment ciudat
Ce-i drept, nu ști ce e
Crezi
Ce e viata? In ultimul timp am auzit mai multe explicatii mai mult sau mai puti rezonabile...
Cel putin, viata pentru mine parca a devenit un cerc, si cum intr-un cerc nu poti sti care e inceputul
Proiectat in spatiu, de a ta privire
Dorm in cosmos,
Maturat fiind de-ale tale ganduri
Ma usuc incet,
Sa dispar in randuri, repetate randuri,
In nestire pier.
Gandul tau, din vise iara ma
Tentativa de ... esec.
E seara si dupa o lunga zi de cautare, am gasit-o. Dupa multe tele-
foane date ei, dupa o discutie cu mama ei, dupa umiliri naive in fata surori-
lor ei, am reusit sa o
Un dor aprins
E zi, e cald și este vară
O rază-mi intră-n cameră, de-afară
Și-mi spune-ncet lumina ei
Să te aștept iar pe alei.
Închid un ochi, pe-al doilea-apoi,
Și mă cuprine-un somn
Și râd în soare…
E prima zi din vară
Și iarăși am ieșit afară,
De după norii grei ai iernii
Se-arată soarele rotund al verii.
De multă vreme te aștept
Să-ți spun, la tine mă gândesc
De