Și plouă…
O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.
Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc și mă întreb
Cât timp
Nopți pierdute
A fost odată, nu de mult
O stea ce-n noapte-a răsărit,
Și după un timp îndelung
Lumina ei cea slabă s-a zărit.
Atâtea nopți parcă-au trecut
De când s-a stins în grabă;
Pe
Martie
Martie, e luna în care aș vrea
Să-ți spun din nou, dacă aș putea
Aș vrea la început de primăvară
Să-mi dai o șansă, a doua oară.
Un cer senin este deasupra
O rază caldă, scaldă
Încercări nereușite
Lăsând să cadă o petală
A florii ce s-a vestejit,
Gândul ce-mi vine mă-nfioară
S-a terminat, s-a săvârșit.
E prima ploaie-a primăverii,
E roua rece-a dimineții,
E
Să pot uita!
Te văd din nou, în visul meu,
Te văd, apari ca un ecou,
Ecoul cel din urmă care…
Oare visez în continuare ?
Privirea ta mă înfioară
Iar glasul tău chiar mă doboară.
De ce
Răspuns final ?
Privind aceeași stea ce mă inspiră
O vorbă-am vrut ca să îți spun,
Răspunsul tău mă cam intrigă
Nu pot să înțeleg, nu știu.
Să fi grăit tu oare adevărul ?
Sau eu am înțeles
Prietenie
Precum o stea înseamnă viață
Iar cei doi poli făcuți din gheață
La fel aș vrea să pot și eu
Ca să-ți vorbesc prin gândul meu.
La mine ziua este noapte
Când știu că tu nu ești
Dacă aș ști
Dacă aș ști că-n loc de soare
Ar fi un bec strălucitor;
Dacă aș ști că-n loc de lună-i
O farfurie peste nori;
Dacă aș ști că-n loc de nouri
Sunt turme mici, turme de oi
Aș
Meditații
Afară este iarăși întuneric
E frig și plouă, este nopate
Și mă gândesc c-a fost feeric
A fost… căci acum ești departe.
Să cred, aș vrea mereu c-a fost
Ceva ce ține de iubire,
Dar
Din nou…
Din nou e seară, și e frig, e noapte,
Eu mă gândesc la cât ești de departe,
Aș vrea din nou, timpul să-l fi oprit
Ca totul să fi fost fără sfârșit.
Și mă gândesc din nou la
Despărțire
Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.
Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu
Departe…
Când mă simt singur din nou
Tu îmi apari ca un ecou,
În minte-am prea întunecată
Tu mi-o faci mult mai luminată.
Departe ai plecat în noapte,
Dar eu te simt tot mai
Crăciun fericit !
În noaptea grea am încercat
Privind o stea pe cer înalt,
Să scriu o frază despre cum
Să îmi petrec Sfântul Crăciun.
Dar iată că această stea
Ea tot mai tare
Ești tu
Ai apărut în ziua care,
Eu nu credeam că încă pot
Să pot privi o altă zare
Tu mi-ai redat iubirea-n loc.
Din zări apuse-ndepartate
Ai apărut chiar ca o stea;
Eu nu credeam că peste
Noaptea pe alei
E întuneric iar peste pământ
Căci seara s-a lăsat din nou…
Și închizându-mi ochii, -n gând
Te văd venind ca un ecou.
E liniște peste alei
Și parcă simt mireasma ei,
Și e
Aștept…
O altă zi din viața mea
Se scurge-ncet și sigur,
Și mă întreb cât aș putea
Să mai trăiesc eu singur.
Iar amintiri îmi tot revin
Ca ploi în zi de toamnă,
N-a trecut mult, dar nici
OC