alina dumitrof

Ti-este cald, Soare? Ti-este rece, Ploaie? Ti-este somn, Ene? Ti-este greu, Ana? Calda se scurge Picatura Pe pleoapa imensa Ce acopera zidurile Manastirii.

Imi pleaca cocorii din suflet. Pentru a cata oara? Si dupa cate promisiuni netinute? Imi pleaca Unicornul din piept. Se sfasie si pleaca. S-a suparat pe inima mea care-l bate. Imi pleaca si visul

Nici n-am dat bine drumul gandurilor sa zboare Caci deja matritele tipografice Din sufletul meu Incepusera, cu zgomot asurzitor Sa scoata o editie speciala de duminica Si cate o carte scrisa de

Poposeste un moment in gandul meu, in sufletul meu de copil tarziu, de toamna umeda cu frunze jumatate verzi, jumatate uitate pe buzele muntelui patate de aramiu. Indreapta-ti pasul catre lacul cu

Este o noapte grea, o noapte sura, o noapte potrivnica, o noapte in sufletul meu. Cate o stea mai sclipeste din cand in cand, atunci cand respiri in inima mea; si ceata, ceata din glasul tau mi-a

As vrea sa pot zbura, undeva, departe, langa gandul tau razlet, si sa ma incui acolo, intr-un patrat in care sa ma doara fiecare colt de prapastie, fiecare mangaiere tacuta, fiecare somn fara

Nu era nimic, nu era nimeni Si ne-am hotarat sa-i spunem Praf. Apoi, era ceva, era cineva Si s-a hotarat sa ne spuna Inutili. Am ramas doar varf de pensula Lasata la inmuiat pentru O noua

Dincolo de ochiul umed ascuns Sub o pleoapa imensa, Te striga, cu degete strambe de ger Un clovn cu aripi rupte de somn Din care oamenii culeg pene Pentru a-si rascumpara vine de a Exista; Sub

S-a nascut noaptea ca Un felinar spart, Murind in zorii diminetii In care flacara stinsa Imprastie si restul de lumina Pe cioburi de sticla si de oameni. Cu lacrimi seci si deserturi

Poveste de teama si de zbor Cu aripe slute de corb Ranit absurd de arcurile harpelor Cu cantec surd de moarte; rasucit de strigate in soapta Si soapte de tacere. In pamant rascolit de

Vreau o clipa pe care S-o consum intr-o eternitate Tinand in mana o vioara. O vioara de plumb Mirosind a inchisoare; Undeva, un esafod se ridica Din corzile viorii; Rasuna slab glasul de

M-am nascut pe varful Unei sageti Incercand sa impung Un biet pieton Cazut in cursa disperarii; M-am lovit de baloane De sapun Incercand sa murdaresc Piesa de arta devenita- Dar in tot

Mi-aduc aminte cand m-ai invatat Sa plang Si-apoi te-ai ascuns in sufletul Meu Pentru ca lacrimile mele te-au intristat. Mi-adua aminte cand m-ai invatat Sa zbor Si-apoi mi-ai tintuit

Pamantul imi stropea fata Cu frunze de toamna. Cersetorii de suflete Isi prind drumurile In rascruci Nascand vise. Tacerea grea adoarme Si lacrima suava A pruncului din care Durerea se

O dunga neagra brăzdata Pe obrazul mamei plânse; O pata roșie pe o garoafa De la rever; Un zâmbet alb, pierdut Pe chipul dulcelui copil; Si un cerc mic Pe post de galben; Un verde crud cu

Sa fim ai nostri si apoi Ai altora. Sa ne stim pe noi si apoi Sa batem la alte porti. Sa ne respectam caci altii Nu o vor face. Si chiar dupa atatia ani Doisprezece la numar si Vor mai

te-am asteptat din nou la poarta Sperand ca poate vei veni Si norul alb, si norul sur Au ras de mine -si te-asteptam Au fost un ceas, au fost si doua O viata intreaga sau poate doua Si luni, si

Iti amintesti? M-ai ajutat sa dau la o parte intunericul de pe tine Si-am inceput sa musc din lumina grea a sanilor tai. Muscam si scuipam catre cer. Hai sa le spunem stele.

Ceilalti mi-au sculptat bustul din caramida ieftina; Caramida rosie, mirosind a pamant Proaspat ars, pamant in care mi-am ingropat ploaia; Aceiasi, la fel de umeda si risipita in oglinzi Ca

...si mana ei, ce se juca cu luna. a tras cu grija storul peste timp apoi si-a impletit in par furtuna si m-a chemat pe muntele Olimp. Batranul Cer, cu barba incalcita, isi numara aripile de

Mergeam, cu soarele pe crestet pe strazile late si asfaltate ale orasului meu printre calatori care de multi ani nu se mai cunosc unul pe celalalt; mergeam tinand in maini, ziua, in

stateam atarnati de cornul lunii... ne balaceam picioarele in albastrul cerului, ne leganam, si ne jucam de-a fericirea. Cuvintele zburau intre noi ca niste pasari calatoare ce

Te-ai imbracat in razele de soare Al celui de pe urma asfintit Si cat de alb ti-e semnul de-ntrebare Ce unduie incet, abia soptit. Esti ultimul taram de puritate Ce leaga tara visului de

Ma scurg, mereu dintr-o parte intr-alta a sufletului meu ca scurgerea timpului dinspre maine inspre ieri ca pasii nisipului din lumini spre taceri asteptand...raspunsuri.