Sapunul pe care trupul tau
Il framanta miroase a lapte
de maicuta-
parfumul tau
imprumuta din sudoarea coltilor
de roca, dure si stralucitoare-
Fiecare adiere de vant lupta
cu povestea ta-
Se
Templul de rugaciune al
unei biete buburuze
s-a prabusit in anii grei
incatusati de polen;
De dincolo de verde
zambetul trist al unei
orgi rupta de petale
De nopti;-s-a dus!
Un sfant mister
La capatul potecii
deschise de privirile tale,
nu pot sa ajung.
Anii ma prind in sfere uriase
-brate inclestate in nisipul clepsidrei-
Desfac ultimul om din mine,
Il prind si-l arunc.
Anului
mi-am aruncat ochii
dincolo de zidul sufletului
vroiam sa vad,
dar ei,
nu s-au mai intors.
Am smuls din cer
bucati de intuneric
si le-am indesat
in orbitele goale...
Asa,
am inceput
sa
Ma simt curat atunci cand
ascult sonata lunii -
Ma reped, prin imaginea
lacului si ma cufund in
versul cel dintai
Apoi, cu un semn de intrebare
incerc sa fur soarele
ce s-a pierdut in
S-a sfarsit durerea-n noi
Atunci cand robul pamantului
De ceara a ucis ramasitele
Sperantei altruiste.
Iar noi ne-am cununat cu
Necunoasterea misterelor-
Rupand din cele din urma
Simplu e cuvantul ce-l rostesti
Eroic;
Simple sunt camasile celor care au murit
Eroic;
Atat de simplu este sa te invalui in
Simplitatea oamenilor;
Sa cugeti,
sa simti,
Sa traiesti
La cotele
Aseara, nebunia s-a
cuibarit printre
cotloanele unui suflet;
A inceput sa zgarie
pe ochi, sa-i cearna
visele, prinzand cosmarurile
intr-o boceluta posaca;
Strigatul vitreg de
lunca calcata de
Plamaditi dintr-o stranie placere
a Haosului
Prostul si tacutul s-au divizat
in oameni iertatori si naivi.
Un om iertator si-a smuls samanta
din lanturi si a devenit Dumnezeu.
Iar unul naiv a
Singur, de mi-as astepta moartea
As adormi, inainte sa vina...
Apoi nu as mai concepe sa ma
Trezesc din noapte...
Dincolo de somn e
Uitare,
Implinire,
Soarta,
Strapunse de taceri,
Din
Mi-e rusine de greutatea
Gandurilor ce m-apasa ca
O avalansa de necunoscut;
Printre zborurile glasurilor de
Roci vulcanice, muntele s-a frant
La prima atingere a extazului;
Un suprem neant a
Sunt domn al meu, sunt sclav al tau
si preintre taoare aceste drumuri reci;
Sunt un sclav bun si un domn rau
Sunt rob si domn pe tainice poteci.
Sunt si padure, sunt si lan
Imi vantur
De-as avea curajul sa rad de
lacrima ce-mi arde obrazul
de-as avea curajul sa urc acolo
unde nu a ajuns nimeni.
De-as avea curajul sa urlu de
placere cand ma chinuie cineva
De-as avea vointa sa
Pamant, in care sangele vechi
miroase a sange nou,
A sange de prada, a sange
Uscat cu care lumea isi
Spala ghearele mirosind a pamant.
Pamant uscat din care lupii
Isi potolesc setea de a
tristetea imi arunca in sufletu-mi
Umbre de manastiri;
Turlele imi strapung cu sfintenia lor,
Pana si ultima farama de pacat
in care ma cuibarisem ca-ntr-un
Cuib de viespi.
Insasi ideea de
De vei mai sta;
Toamna ne-a gasit desculti
Din ramuri
Ramasese o fereastra
Prin care treceau ultimii orbi
Dincolo
Un timp alb,
In drum, desculta
Copilaria mea.
Padurea mea
Padurea mea
Un tata si-a intrebat fiul,
Intr-o zi,
Ce sapa si ce ingroapa-
Iar fiul a tacut.
A doua zi l-a intrebat din nou.
Si fiul a tacut.
A treia zi, a patra si a cincea zi
L-a tot intrebat de ce sapa
In urma mea am lasat
Un caiet cu foi albe
Si un pix.
Ca sa am la cine ma
Intoarce.
Sa-mi scriu singur scrisorile
Ce trebuia sa le primesc.
Tocmai de la mine.
Rastorn clepsidra timpului meu
Merg inainte, ma intorc...
dar nu ma opresc, nu ma...
usor, nestiut se aseaza nisipul
De ieri, de azi si poate
Acela de maine
Timpul mi se
Soldatul isi lustruia pusca
Sa fie curata
iar glontul mai iute
Si mai aprig sa intre in cel
Ce nu-i stia limba.
La adapost, in noroaie si moloz
In melodia mortii dansa
Un fiu al ciuva, apoi un
Pe nisipul clepsidrei;
Ma simteam obosita
rastignita undeva la limita
Timpului.
Ticaitul surd al bilei de
Metal ce ma loveste in piept...
Si m-am trezit contempland
Intregul Univers;
Acolo,
Ruga si poate un drum
Prin nisip
Am asternut pe zori
O noapte deasa cu fulgere
Si stele rosiatice;
O dunga prapastioasa
Se smulge din contur
Razand salbatec.
Un zeu s-a inapoiat
In locuinta
Copilul si durerea se tin de mana
El cu ochi curati si zambet
Castelul alb are o poarta deschisa
Asa de mica
Cat pentru un micut
Cu ochi curati.
La o fereastra, o printesa
Cu soarele intr-o
O radacina, doua radacini
Un fir de iarba, doua fire de iarba
Un om, doi oameni
Un zbor, doua zboruri
O stea, doua stele
O lume, doua lumi
Si un infinit.
Ridicol numarate, au
AD