poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4158 .



Revelion cu mine
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florinel ]

2004-01-20  |     | 



Iată c-am trăit si ce n-am crezut vreodată. Un Revelion cu mine însămi. Ei si ce, mi-am spus! Mii de oameni stau singuri de sărbători. Si la urma urmei, Revelionul e o noapte ca oricare alta. Desigur că-mi dădea mâna să gândesc asa, eram în faza în care încă mai credeam în minuni.
Asa că am făcut toate pregătirile, chiar m-am odihnit (sau măcar am încercat) si pe la ora 20 m-am pus pe găteli, machiaj, parfumuri, lumânări, betisoare parfumate si ce-o mai fi fost.
Ei, dar s-a terminat si cu asta. Ce-ti mai rămâne de făcut? Păi, cafeaua, casetofonul (de televizor nici nu poate fi vorba!), instalează-te comod cu tigările si scrumiera alături, ia-ti si o carte la îndemână (să treacă timpul mai usor) si... pune-te pe asteptat! Există minuni, nu-i așa? Cum adică? Asteptarea înseamnă a face ceva? S-o credeti! Uneori înseamnă, chiar dacă nu are aparenta facerii.
S-a făcut si ora 22. Nu-i nimic, mai e timp. Vecinii au dat muzica tare. Numai de s-ar auzi soneria! Mai verifică o dată telefonul, să aibă ton si vezi dacă pe mobil ai semnal! Totul e OK. Nu, nu chiar totul. Dar nu-i nimic, ce poate fi mai interesant în noaptea de Revelion decât să astepti, aprinzând tigară de la tigară.
S-a făcut unsprezece. Ei si ce? Nu-i asa că adevăratele surprize se fac la douăsprezece noaptea? O oră, acolo, ce mai contează!
Ati avut vreodată senzatia că timpul a-ncremenit? V-ati simtit vreodată statui? Să nu v-o doriti!
Douăsprezece fără cinci, fără patru, trei, doi, unu...poc! Nu, nu era soneria. Ci dopurile de la sampaniile vecinilor, petarde, artificii si tot tacâmul. Cum s-or putea oamenii preface că se bucură? Sau poate chiar o fac? Treaba lor!
Să mai aprind o tigară?
A trecut de mult de douăsprezece si jumătate si fericitii tot nu s-au potolit. Măi fratilor, ce-ar fi să mai intrati prin casele voastre? Bucurati-vă în intimitate! Nu mai poate omul s-astepte pe cineva? Acuma, stiu că nu vă pasă, dar nici mie nu-mi pasă de forfoteala cu care vă amăgiti. Ajunge! Pe cine vreti să păcăliti? Bine, fie! Bucurati-vă voi si pentru mine. Iar v-am acordat mai multe gânduri decât meritati.
E unu. Sampania stă tot în cămară. Mi-e milă de ea. Cea mai inutilă si mai nefericită sampanie din noaptea de Revelion. As sparge-o, de ciudă, în cadă, dar nu merită soarta asta. Nu-i vina ei c-a încăput pe mâinile cui nu trebuie. Las-o s-astepte si ea! Dacă un om poate s-o facă, o sticlă de ce n-ar putea, fie ea si mai vedetă, asa?
În sfârsit, a sunat telefonul! Statuia găseste energii nebănuite-n ea si sare ca si când ar avea un resort.
“A, tu erai?! La multi ani, desigur. Nu, nimic, doar că...“ În sfârsit, cum să spui unui om care te sună să-ti zică “La multi ani!“ c-ar fi făcut mai bine să gresească numărul, că, de fapt, nu pe el îl asteptai să sune. Dar măcar știi pe cine aștepți? Cum pe cine? Nu-i așa că există Moș Crăciun? Că, atunci când suntem singuri, apare când nu te aștepți?
Ce-o fi vrând omul ăsta de la mine? Nu pricepe că mă plictiseste? Păi, nu pricepe, că nu i-am spus. Oricum, dacă sună la usă, mă scuz, închid si gata!
N-a sunat. Dar până la urmă tot am închis. Orice are un sfârsit, chiar si o convorbire cu noaptea-n cap, în prima zi a anului.
A mai sunat o dată. Sări! “Nu, greseală! Nu, nu mă supăr. Nu-i nimic, tot a sunat telefonul!“ (Aiuritilor!)
Cât mai e de asteptat? Destul.
Dacă tot am făcut o pasiune pentru telefon, eu nu sun pe nimeni în noaptea asta? N-am nici un chef, dar mai stiu una singură, la vreo sută si ceva de kilometri, hai s-o sun, că doar e soră-mea. Tot tânără, tot frumoasă (si la ce-i foloseste?). A mai trecut, asa, vreo oră.
Mai e? Mai e. S-a terminat si cafeaua. Mi-e cam foame
si-as bea un ceai. Nu, vinul nu se bea de una singură. Sampania nici atât! Asa că, fă-ti un ceai sau, dacă ti-e lene, bea apă!
E-atâta liniste! Măi, voi nu mai ziceti nimic? V-ati distrat, ce vă pasă! Acum dormiti, visând la voi stiti ce, iar mâine când vâ veti trezi v-aduceti aminte de facturi, de muncă, de datorii... Sâc! Eu am să dorm atunci.
S-au stins si lumânările.
Oare n-am visat? Chiar a fost noaptea de Revelion? Chiar eu am fost statuia îmbrăcată-n rosu, cu toate simturile concentrate într-unul singur- auzul- cu o ureche ciulită la telefon iar alta la usă?

Miscă-te si te schimbă, văzduhisto ce esti! Chiar ai crezut că există Mos Crăciun?

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!