Dacă tot visez înaltul,
Cu pene scriu,
În nori stropesc penița.
Cu-albastrul-cer pe spumă de val
Schițez o bulă de apă și săpun
Suflată prin pielea plasticului pix.


Miroase a scoică udă.
Mă'nvelesc în mătasea broaștei
și-mi nivelez umbra în poalele nisipului.


Mai dulce aș fi
dac'ai fi.
Dar apa e sărată
iar căluții de mare îmi poartă cununa spre adânc.
Gușter erai odată,
dar șopârla cu cap de guvid de pe fundul găleții
cine era atunci?
,, Ce faci Raluca? " -
mă întreba-
Iar eu pluteam deaspura lor.
Flanele împânzeau linoleumul
ars de țigară
Iar pereții spoiți cu tigăi
miroseau a mazăre.
Și mă'ntrebam pofticioasă
,, oare tocinile cum miros? "



Se făcea apoi
Că eram iarăși a mea
Și că iubirea subacvatică
îmi încrețea pielea de acum.
Ochii'mi prinseseră cochilii
Și nici gura nu mai știa
cu zâmbet să'nflorească.


Atunci și-a făcut milă de mine
Tot praful de pe cărțile din bibliotecă,
( de altfel nici nu erau atât de multe atunci)
Toate câmpurile de floarea-soarelui
și lanurile de grâu.
Lucerna,
Porumbul,
Ba chiar și ochiul-boului din spatele casei.
Ca să nu mai vorbim de mușețel or' tufănele
Iar laba-gâștei
De fapt cameleon
se numea.


E dimineață
și apa morților de-acu'și ițea noianul
mai la vale de chitoci,
pe șușa.