S-a cutremurat imaginea din oglindă
când și-a văzut întâia oară chipul:
un punct insignificant,
banal și gol.

M-am plasat în centrul focarului,
și oglinda
( mincinoasa oglindă concavă )
mi-a transformat neîncetat imaginea la infinit,
o imagine aproape de perfecțiune,
aproape de cer.
A mea și totuși ALTA.
Pe cât de reală,
( dureros de reală )
pe atât de răsturnată.

E numai vina oglinzii
că punctul se crede dreaptă acum...