„Poate e din păr de șinșilă”
O, da,
în definitiv
ce știu eu?

Trecând de la finul material croșetat
care înfășoară (mai degrabă expune)
nuditatea unei poze erotice,
Din anul al cărui sfârșit se apropie
Vei reține nu doar ușurința
cu care ți-a alunecat reflexia
în geamurile unui Bentley bucureștean
parcat într-o zi călduroasă,
Ci și satisfacția de-a fi lovit,
tot undeva prin centrul vechi,
o castană lucioasă cu piciorul
-o reafirmare a copilăriei care te validează-

Și nu-i exclus
Nici consumerismul civilizațiilor extraterestre
Întrucat poate că și ei își cumpără,
undeva departe,
Un fel de Axion
Ca să-și curețe exteriorul navelor
După ce au eșuat, din nou,
Să descifreze labirintul
prin care toamna
își sapă tranșeele în noi.