Poezie
# zorile
1 min lectură·
Mediu
au trecut pe lângă mine zorile Lui Dumnezeu
aveau lanțuri la picioare și la mâini cuie mereu
se mutau din cer în lume zorile mergeau acasă
eu pe drum ana mireasă
a trecut pe lângă stea altă nuntă mama mea
apoi steaua s-a tot dus de la cer un pic mai sus
pana când și tu plecată niciodată măritată
se întuneca în semne prima noastră depărtare
îngerii în loc de aripi aveau mâini aveau picioare
numai tu parcă din toți aprindeai cu vii la morți
au trecut pe lângă mine zorile Lui Dumnezeu
aveau lanțuri la picioare și la mâini cuie mereu
se mutau din cer în lume zorile mergeau acasă
eu pe drum ana mireasă
a cui ești am întrebat prima zare-a zorilor
ea tăcând sorbea din ploaie apa sărbătorilor
venea setea să numească altă sete s-o trăiască
rând pe rând zorile toate au fost bine numărate
unele fără perechi au fost puse la priveghi
altele la haine vechi
Îmbrăca Domnul cu ele
toate frigurile mele
064.594
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “# zorile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/14159061/zorileComentarii (6)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
CSDistincție acordată
Iată un poem care s-a ridicat la cer, apoi a coborât printre noi să-l cunoaștem. Complexul de termeni hristici, cum ar fi, lanțuri, cuie, sete, cer, drum, conferă acestui text o nuanță de tainică Golgota. În dulce stil clasic, poetul reușește cu ușurință o prozodie impecabilă, mă gândeam recitindu-l, că se poate cânta fără dificultăți. "Zorile lui Dumnezeu", o sintagmă care te duce cu gândul la nădejde, este doar o pelerină care acoperă cocoașa unui poem trist, o dramă a celui care iubește și trăiește clipa. Un poem de stare, se pare că toamna rămâne anotimpul preferat al poeților sburători. Merită foarte multă atenție "frigurile" poetului Silișteanu, poate nu m-am priceput să fac acoperământ deasupra zorilor lui, , insă negreșit Dumnezeu va avea grijă să rămână sus de tot. Acolo unde ne-a obișnuit de ceva timp încoace Felicitări, tinere!
0
OADistincție acordată
fiecare zi dată omului este un drum cu crucea în spate spre sacrificiu!
frumoase zori, ca o mireasă- gândul mă duce la Fecioară!
este impresionantă măreția credinței, a versului sacrificat, după cum și poetul!
nu am cuvinte de apreciere!
frumoase zori, ca o mireasă- gândul mă duce la Fecioară!
este impresionantă măreția credinței, a versului sacrificat, după cum și poetul!
nu am cuvinte de apreciere!
0
MCÎngerii , in loc de aripi, aveau mâini, și la mâini lanțuri și cuie... S-a lipit poezia asta ca o haină udă. Tot așa o să mergem și noi acasă! In zori...
0
RR“Zorile” omului captează înnegurările, încețoşările şi ambiguitățile care s-au încuibat în minte, conştiență şi viziuni, în schimb “zorile lui Dumnezeu” absorb iridescențele, absolutul, veşnicia şi încorporează substanța infinitului.
0
F-frate ioan peia!
îmi este foarte dor de ospeția dumitale fraternă, de vremurile în care împărțeam la drum lung luna și holografii, virgula dintre cele două lumi și celelalte- mulțumesc! nu cunosc încă motivele pentru care poemul acesta a scăpat selecției și nu a intrat în închisoarea poeților-
frate costin tănăsescu!
ultima dată ne-am întâlnit la petrecerea spre înalt a lui mișu bădescu! te salut și frumos îți mulțumesc că nu te-ai îndepărtat de omenie și că ai rămas al drumului și al nostru ca un întreg și frumos îți mulțumesc- îți mnărturisesc că încă mă mir de foarte multe- numai conu virgil diaconu șef de cafenea și zestre întunecată s a arătat împotriva volumului și m-a primit cu îmbrânceli
dragă ottilia
mi-ar plăcea să te întâlnesc cândva și să împart cu dumneata din setea poeziei.mulțumesc pentru că ai găsit în poem ceva din lumina pe care o încerc
dragă mara a lui chiriac
e tare bine când un străin se cuibărește în poezia altui străin- mulțumesc
frate rachieru
mulțumesc penbtru comentariu și să ne vedem cu bine când a fi
- altfel
e un miracol că poeziepunctro e încă pe drum
îl salut pe herinean, pe bogdan paul pe ceilalți editori și în mod special pe eugenia reiter care nu mai este printre noi:) și pe dumneavoastră ceilalți
îmi este foarte dor de ospeția dumitale fraternă, de vremurile în care împărțeam la drum lung luna și holografii, virgula dintre cele două lumi și celelalte- mulțumesc! nu cunosc încă motivele pentru care poemul acesta a scăpat selecției și nu a intrat în închisoarea poeților-
frate costin tănăsescu!
ultima dată ne-am întâlnit la petrecerea spre înalt a lui mișu bădescu! te salut și frumos îți mulțumesc că nu te-ai îndepărtat de omenie și că ai rămas al drumului și al nostru ca un întreg și frumos îți mulțumesc- îți mnărturisesc că încă mă mir de foarte multe- numai conu virgil diaconu șef de cafenea și zestre întunecată s a arătat împotriva volumului și m-a primit cu îmbrânceli
dragă ottilia
mi-ar plăcea să te întâlnesc cândva și să împart cu dumneata din setea poeziei.mulțumesc pentru că ai găsit în poem ceva din lumina pe care o încerc
dragă mara a lui chiriac
e tare bine când un străin se cuibărește în poezia altui străin- mulțumesc
frate rachieru
mulțumesc penbtru comentariu și să ne vedem cu bine când a fi
- altfel
e un miracol că poeziepunctro e încă pe drum
îl salut pe herinean, pe bogdan paul pe ceilalți editori și în mod special pe eugenia reiter care nu mai este printre noi:) și pe dumneavoastră ceilalți
0
La bună vedere, bătrâne domn!