M-am născut într-un dispensar sătesc
Cu albul pereților ca un strai îngeresc
Pur, imaculat. Sora cânta
Ave Maria lângă fașa mea.
Am crescut în curtea bunicilor
Și în galbenul lan de grâu cântul pitpalacilor
M-a chemat să îmi liniștesc zbuciumul pasului și al mâinii
Prin spice căzute de murmurul pâinii.
M-am trezit adolescent iubind efemer
Fete cu chip de luceferi din cer
Albastrul lui îmi atingea privirile blânde
Prin cununa de iriși a bolții flămânde.
Când mustul pământului hrănea în pădure cerbii
Am plecat în lume prin verdele ierbii
Culoarea ei crudă, născătoare de viață
M-a tras tot mai sus pe-a drumului ață.
După ani, am trecut în brațe peste-al casei prag
Roșul aprins al unui mac ce mi-a căzut la piept drag
Seva lui bogată a creat un cămin
Din care zâmbind frumos s-a înălțat un crin.

Prin fereastra deschisă spre viitor
Negrul mârâie arătându-și dinți lungi și răi de carnivor.
Prin culori dragi, cunoscute
Aș vrea să rămân mereu pe a timpului punte.
La negru sunt atât de sensibil...
Și totuși rămân ireversibil!