până și-n somn
frica îmi clocotește sângele
urcă pârdalnic înspre pomeți și tâmple
înroșește simțiri
carnea se burzuluiește pe oase
și în spasme cretine
își începe fierberea
impresionanta masă proteică se transfigurează
liniște!
mă gelific

iubitule, de acolo
auzi și tu cum
gelatina roșie (carmin curat!)
apoi albă ca unghiile morților
îmi îneacă scheletul?
a rămas bietul surprins
în mișcarea sărutului
în mișcarea îmbrățișării
uitate-n oglinda viitorului
falangele mele îți ating chipul
ca și cum ar fi prima și ultima oară

de frica prelingerii
asemeni clownului smălțuit cu farduri ieftine
sub care plânsul nu se mai excită
gesticulez cu mișcări sacadate
ochii mei
(doar ochii încă vii
și inima pe care lăcrimează)
își flutură nervos evantaie înrourate
în adierea lor
pretind iar solidificarea
coșmarul acesta bântuie de o vreme

agasant
ca sub cupola circului
aud un gong bătut în orbite

să înceapă spectacolul!

mi-e frică, iubitule,
până și-n somn
până și-n somn
mi-e frică…