Poem sângeriu

pruncii au ajuns piese din jocuri puzzle pe mese chirurgicale

doctori cu mulți arginți au uitat jurământul depus iar

sufletele au ajuns o monedă de schimb a păcatelor

dureros...atât de dureros încât încerci să-ți îngropi gândurile negre de zi cu zi în cutii de staniol ca si cum ai pedepsi pe veșnicie corbii asurzitori în corfe cu zeci de lacăte

zăngănitul cheilor îți stoarce fiecare tremur

fiecare lacrimă ajunge piatră de plumb și se adună în coliere grele ce-ți atârnă la gât în locul crucii

zăngănesc toate chei și lacrimi

lacrimi și chei de parcă ai fi pe câmpul de luptă cu soldații pregătiți a înfrunta moartea cu mâna goală și doar cu un scut încă în dreptul inimii

chipul tău s-a schimonosit

cicatrici adânci îți curbează pomeții pe aici s-au rostogolit plânsurile precum bolovanii grei peste vegetațiile virgine

cicatrici și hiluri în sufletul tău

tardiv

și totuși te căiești și mai mult cu fiecare clipă

ai propria-ți închisoare tu ești condamnata tu gardianul singura masă pe zi e încă o tortură iar în celula ta auzi doar râsete de copii eviscerate

decorul ți l-ai asigurat singură

ursuleți de pluș atârnă spânzurați de tavanul celulei tale amintindu-ți că mai există și alte anotimpuri nu doar ale tale

copilăria e cel mai frumos anotimp pe care tu în clipe de nebunie totală l-ai măcelărit îngropându-l în huma nebătătorită a cimitirului din purgatoriu