te-am căutat peste tot
în camera resemnaților
în peretele oblic
prin ferestrele larg deschise
ploua
în camera îndrăgostiților
atâtea păsări și flori
șoapte și râsete sertarele pline
în camera sinucigașilor
aburi toxici ieșind din podea
pocale cu otravă golite până la fund
lanțuri tăiate cu cuțitul
intraseră în carne
nu erai nicăieri
mai erau sute de camere dar
m-am întors la mine
presimțiri mă chemau
te-am găsit aici ghemuit
în palmele cuvintelor calde din așternut
îmi mituisei paznicul cu o mângâiere
pe blana lățoasă
te mirosise a bunătate și dor de liniște
și te lăsase să îmi calci pragul
cu tălpile desculțe și capul plecat
intrarea prea joasă
mai am o ușă
pe care se iese pe brânci
ca să îmi amintească când uit
ce greu e să te-ntorci acasă
după ce ai rătăcit prea departe
vroiai să întrebi de ce
la mine nu se mai vede lumină demult