ea cânta frământând soarele. nu o recunoșteai prea bine, dar o auzeai chiar și când șoptea. voia să descătușeze ritmul vieții, să trezească ursitoarele.

ca o țigară stinsă pe genunchi, iubirea nu se lăsa uitată.
pe malurile fără timp, ajungeam fugind. mă cuprindeau bucuroase, nu le recunoșteam. mă acopereau cu ierburi, cu fluturi, cu flori și păduri din sunete conturate.

ea cânta despre inima mea. eram convinsă că am ascuns-o bine. ea cânta despre mâinile tale. erai convins că vor mângâia doar poeme.

săpam în depărtări cu toată ființa. nu știam cât de vii sunt. nu o dureau.


http://www.trilulilu.ro/gratidana/a5d3e795505031