Aprinde lumina!

te-am căutat peste tot în camera resemnaților în peretele oblic prin ferestrele larg deschise ploua în camera îndrăgostiților atâtea păsări și flori șoapte și râsete sertarele pline în camera sinucigașilor aburi toxici ieșind din podea pocale cu otravă golite până la fund lanțuri tăiate cu cuțitul intraseră în carne nu erai nicăieri mai erau sute de camere dar m-am întors la mine presimțiri mă chemau te-am găsit aici ghemuit în palmele cuvintelor calde din așternut îmi mituisei paznicul cu o mângâiere pe blana lățoasă te mirosise a bunătate și dor de liniște și te lăsase să îmi calci pragul cu tălpile desculțe și capul plecat intrarea prea joasă mai am o ușă pe care se iese pe brânci ca să îmi amintească când uit ce greu e să te-ntorci acasă după ce ai rătăcit prea departe vroiai să întrebi de ce la mine nu se mai vede lumină demult