Sonet LXVI
de William Shakespeare(2002)
1 min lectură
Mediu
Nu cred în piedici puse de noroc
Unirii sufletelor mari- iubirea,
Iubire nu-i de-i face silei loc
Trădării răspunzând cu părăsirea.
Oo, nu! Iubirea-i far aprins oricând
Furtunile și bezna să le-nfrunte,
Stea navelor ce rătăcesc purtând,
Comori ce nu se știu sub \'nalta punte
Iubire nu-i piața vremii chiar,
De intră sub compasul coasei sale,
N-o clintesc ani și n-o știrbesc măcar
Tăișurile clipelor fatale.
De spun minciuni și totu-i născocire,
Nicicând n-am scris, nicicând n-a fost iubire...
Archibald Haddock