Sonet LXV
de William Shakespeare(2004)
1 min lectură
Mediu
Aramă, piatră, nesfârșită mare
sunt în puterea morții ne-nțelese,
cum ar putea tiparele de floare
plăpânda frumusețe s-o păstreze?
Duhul de miere-al verii cum să-ndure
asediile vântului și gerul?
Nici stâncile nu sunt atât de dure
sub gheara timpului ce sparge fierul.
O, gând amar, comori ce-și joacă jocul
cin\' să le-ascundă-n chivotul vièții
cine să-mpiedice, prădalnic, focul
să jefuiască umbra frumuseții?
Nimeni căderii nu-i știrbește mersul,
doar din cerneala-ntunecată, versul.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- William Shakespeare
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
William Shakespeare. “Sonet LXV.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/william-shakespeare/poezie/sonet-lxvIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.