I Prin douăzeci de văi și munți înzăpeziți Singurul lucru mișcător Ochiul merlei era. II Mă aflam în trei alcătuiri deodată, Asemeni

Luna e mama suferinței și a milei La capătul trudit de noiembrie când Lumina ei bătrână alunecă pe arbori Anemic, încet agățându-se de

Arămie lună, pasăre-arămie, când te ridici să zbori Privește-n jur, Privește-n jur la capul și la țitera Pe pământ. Arămie lună, când să

I Un bătrân stă În umbra unui pin În China. El vede nemțișori Albaștri și albi Pe marginea umbrei, Slab tremură-n vânt. Barba sa

Din răsărit se-apropie. El e Ulyisse, Ireversibil aventurier? Arbori proaspăt lucrați. Iarna spălată până departe. Nelămurit Ceva se mișcă la

Ce-nseamnă a fi celebru? Viteji suntem cu toții. Şi dârji. Eroii sânt născuți de ocazie. La urma urmei, chiar şi cele

Am plasat un borcan în Tennessee, Și era rotund, pe o culme de deal. Din cauza lui sălbăticia leneșă A năpădit în juru-acelui deal. Sălbăticia

De-acum țipă frunzele, în ramuri spânzurate și răscolite-n vânt, Dar, nimicnicia iernii se face tot mai mică Și plină este încă de umbre și de

Viața se contractă, în așteptarea morții, Ca-n anotimpul toamnei Soldatul cade. Ea nu sosește ca un personaj în trecere Impunându-și

Lumina pare un păianjen se târăște pe apă; se târăște pe tufișuri de zăpadă; se târăște sub pleoapele tale și-ți țese acolo

The man bent over his guitar, A shearsman of sorts. The day was green. They said, \"You have a blue guitar, You do not play things as they

Although you sit in a room that is gray, Except for the silver Of the straw-paper, And pick At your pale white gown; Or lift one of the

I Among twenty snowy mountains, The only moving thing Was the eye of the blackbird. II I was of three minds, Like a tree In which

At the earliest ending of winter, In March, a scrawny cry from outside Seemed like a sound in his mind. He knew that he heard it, A bird\'s cry,

I placed a jar in Tennessee, And round it was, upon a hill. It made the slovenly wilderness Surround that hill. The wilderness rose up to

One must have a mind of winter To regard the frost and the boughs Of the pine-trees crusted with snow; And have been cold a long time To behold

Call the roller of big cigars, The muscular one, and bid him whip In kitchen cups concupiscent curds. Let the wenches dawdle in such dress As

Twenty men crossing a bridge, Into a village, Are twenty men crossing twenty bridges, Into twenty villages, Or one man Crossing a single bridge

Poetry is the supreme fiction, madame. Take the moral law and make a nave of it And from the nave build haunted heaven. Thus, The conscience is