Unui poet orb
de Victor Hugo(2011)
1 min lectură
Mediu
Îți mulțumesc, poete! Tu, oaspete divin,
Vii să te-arăți pe pragul cu lari al casei mele!
Și nimbul tău de aur, de sacre versuri plin,
Străluce pe-al meu nume precum un cerc de stele.
Cântă! Cânta și Milton; cântă! cânta Homer.
Cu simțurile ceața poetul o desprinde;
Zărește orbu-n beznă lumi de lumini și cer.
Trupescul ochi când stins e, al duhului s-aprinde.
Paris, mai 1842
(trad. de Ionel Marinescu)