Tudor Arghezi›Poezii

Da, te-aș iubi cum mă iubești și tu. Inim-ar spune da, cugetul nu. Te-ai așteptat vâltoarea să mă ia Și să mă ardă în dogoarea ta. De unde te-ai

Volumul: „Cuvinte potrivite” ( 1934 ) O! Cine-ar zice că pe-aici Au fost vreodată flori, Privighetori, Și cărți citite cu ochi mici, În

ciclul „Poeme noi”, ( 1963 ) Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare. Șoptisei, poate, o-ntrebare, Sau, poate, un răspuns. Dar glasul nostru

Din ciclul „Cântare omului” ( 1956 ) Un om fusese-o frunză și numai om cu om Au izbutit să crească și să se facă pom. Că moare

Din ciclul „Cântare omului” ( 1956 ) Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii, Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe

Ac : Suliță de liliputan; Þeapă portativă; Ace : Ghimpi fabricați; Adia : Verbul zefirului; Albine : Niște gospodine pricepute la

ciclul „Poeme noi”, ( 1963 ) Aveai un fel de noapte în ochi și-un fel de glas, Că-n lupta de-a șoptitul, pe seară, m-ai rămas.

Dună : Un val care nu udă și care poate să rămâie așa; Încrucișa : Tăia mereu fără să taie; Lași : Înainte dau înapoi, dar îndărăt înaintează

AA : Exclamația lui Gură-Cască; Abator : Garderoba vitelor; Amor : Un sentiment care umblă dezertor; Tatăl copilului din

Vrei tu să fii pământul meu Cu semănături, cu vii, cu heleșteu, Cu pădure, cu izvoare, cu jivini? Vacile ne vor aduce ugerii plini Și vor

Ananas : Pepene cu solzi; Arapi : Oameni de ciocolată; Basme : Jucării de vorbe; Caise : Niște ouă ale lunii cu gălbenușul pe din

Atom : Taina cea mare; Deca : Nota zece a unui bețiv; Deal : Unde suie câmpul; Ecou : Cântă hăul; Elan : Avânt de

În zări Cîntări, Trezesc Păduri, Copaci Șoptesc Murmuri Tu taci... Prin plop Potop De dulci Cîntări În zări Te culci Pe crini

Amazoane : Cucoane de cavalerie; Caron : Barcagiu între două lumi; Eol : Unul care tulbură pacea aerului; Stăpânitorul furtunilor; Midas :

AA : Prima repetată; AB : Una bună; AC : La intrarea în Academie; AI : În taină; ET : Sfârșit de sonet; IAR : Din

Mă chemi din depărtare și te-ascult, N-am să tefac, pierduto, să mă aștepți prea mult. 12.07.1967

Pe-această frunză ofilită Þi-am scris din inimă un vers Și zi c-am fost odată-n lume Și că din ea de mult m-am șters.

Îți rupe floarea nouă, plăpândă, din grădină, Fără să-i fie milă copilei de tulpină, Și când îți culci pe sânii tăi virginali buchetul, Ea

L-a găsit în casă mort, Spînzurat c-un < fir de tort>. Căci volumele-i din casă Azvîrlite pe supt masă, Erau tot cum începuse... Numai șapte se

Chitara vag răsare în zarea de azur. Ning pe lac Raze lungi Blonde dungi... Pitpălac. Zdrang, zdrang..O sărutare și-al frunzelor

Crăp ușa cu sfială, Odaia ți-este goală. În perini se păstrează încă O urmă-a capului adâncă. La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea, Și

Lombard bastard cu ochi de rouă, Te plouă-n haina de velură, Tușești și haina ta murmură; Golan divin din vin absoarbe Căci trilurile tale

Îți rupe floarea nouă, plăpîndă, din grădină, Fără să-i fie milă copilei de tulpină, Și cînd îți culci pe sînii tăi virginali buchetul, Ea

Alla mia morte ti lascerò i miei averi: non altro che un nome, chiuso in un libro. Nelle tenebre in rivolta, che dai miei avi arrivano fino a