Ștefan Octavian Iosif›Poezii
(76 texte)Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Biografia completă →
Poveste
Se spune-n basme c-a trait Demult, demult pe lume-odata Un biet copil orfan, robit De-o vrajitoare blestemata. In lanturi ea-l tinea
Cantec
Noapte,noapte...cui ma lasi Singur pe carari pustii? Parasit aceleiasi Palide melancolii. Stelele se sting in
Rugă
Ulițele-nnegurate Luna în argint le-mbracă, Limpede un clopot bate Straja cea dintâi... În grădină doarme floarea, Doarme fluturul pe
Somnul lui corbea
Din bătrâne basne știu de-o închisoare, Peșteră adâncă, văduvă de soare, Aerul, de-o poștă, l-otrăvesc bureții, Mucegai de veacuri spânzură
Mandolinate
Cand l-a zarit venea in sus Din rasarit, ea din apus De nu ma-nsel era-n april, Copil si el, si ea copil. Cum s-au vazut, cum si-au