S-a-nnoptat
de Ștefan Octavian Iosif(2009)
1 min lectură
Mediu
S-a-nnoptat încet cu-ncetul,
Luna vraja și-o îmbie,
Singur-singurel poetul
Bate ulița pustie.
La perdelele închise
Mai aruncă o privire,
Unde dorm atîtea vise,
Fermecate, de iubire.
Aiurit, apoi rămîne
Și cu ochii duși în lună:
Cîntecul cel nou, de mîne,
Tot mai clar în minte-i sună...