I Patria e un măr Într-o vitrină de băcănie japoneză pe strada Liliha în Honolulu, arhipelagul Sandwich sau o placă de patefon ascultată în

Sonetisti de calti si-alvita presedinti de plastilina inveliti în foi de vita decorati cu naftalina ciubucari honoris-causa flasnetari de

A ruginit frunza din vii inspre Sovata, Ghimes si Zizin dar la babord în Waikiki ce soare bland, de aur plin. Pustii sunt lanuri si

Ninge cu flori de plumeria peste automobile bunici sunt azi neuitatele noastre copile prieteni de eri au plecat la odihna\'n morminte cenuse si

O, iaurgii din Slobozia eu va evoc din Mexico chivute gurese din Romania v\'aud în piata\'n Texcoco o,covrigari din Zimnicea barbieri-patroni

Covrigari si iaurgii bragagii si suialgii placântari si surugii vin la orele tarzii islicari, lumanarari cofetari si ciubucari rahagii si

As fi vrut să fiu un piccol în Tahiti cautator de perle negre undeva în Bali în Samoa să pazesc tacerile clipitei în Florida să scutur

Nu mă îndoiesc: după ce marea mătură a istoriei va face curățenie în România și soarele va lumina din nou zâmbete se va găsi un ins

Singur sub anuenue (1) stau în insulă și cânt norii taie-n zări statuie de azur și de pământ. trec pe lângă dulci wahine (2) ceas de ceas și

E-atât de bine să stai ușor în zi. Să cânți încet, să nu auzi Cum ierburi cresc, să muști din traiul ca un măr Să mergi pe drumul neted lângă pomii

Cu palma cozoroc pe frunte vad la tropic de pe munte un pitic carand surcele pentru-o vatra din Sacele si-un calugar mistic, fin batand

Cazut cu parasuta în Piata Lahovary mă caut, mă\'ntreb si nu mă regasesc un vant nebun îmi sboara ochelarii tramvaiele la cotituri

Tu urci în amintire, ca aburii din ceai Și tulburi încăperea cu pasul tău de aer; Cu rochia-ți foșnitoare - subțire evantail - Cobori de pe

Această carte, plângere și lumini neted oprite Din prisma albă a gândului meu lucios, O pun sub căpătâiul inimilor obosite Să fluiere melodic

Brazii pitici vărsau ozon în alba dimineață Și ierburile-nalte, mai-mai te-acopereau, Pășeai pierdută-n rouă și-n verdeață, Vorbind cu munții cari

Paianjeni grasi atarna de perete si-s halbale de praf si lacrimi pline mari lipitori se catara pe ghete liliecii chitaie în violine schelete

Șaisprezece ani, Șaisprezece stele, tot atâtea deziluzii Mâine - nu mai am voie să umblu hai-hui Voi plânge după ani zece, când mâncam