* * *
de serghei esenin(2006)
1 min lectură
Mediu
Nu înjurați căci zadarnic e totul!
Negustor de cuvinte nu sunt!
Tot mai greu îmi atârnă pe umeri
Capul de aur lăsat în pământ.
Nu iubesc nici orașul, nici satul -
Cum de-am trăit, singur nu pot pricepe.
Părăsesc tot ce-a fost. Îmi las barbă
Și mă duc vagabond printre stepe.
Voi uita și de cărți, de poeme,
Și cu traista în spate umbla-voi hai-hui -
Căci bețivului pierdut în câmpie
Vântul îi cântă mai mult ca oricui.
Voi puți a ridiche și ceapă -
Și voi face pe prostul într-una
Și cu zgomot sufla-îmi-voi nasul,
Tulburând pacea serii și luna.
Nu mai vreau nici succese nici slavă,
Vreau doar vântul să-l pot asculta -
Fără asemenea doruri ciudate
N-are rost pe pământ viața mea.