Despre nimic
de Șerban Foarță(2009)
1 min lectură
Mediu
Ah, după-masa ceea, -n care ne obosisem, tu și eu, să transformăm o farfurioară, albă cu dungă conabie, -ntr-o scrumieră; căci aveam oaspeți, peste noapte: o prietenă și-un flirt al ei, - și căutasem prin vecini, care-ncotro, o somieră, iar tu găsiseși într-un cufăr, prin care nu mai scotocisem de ani de zile, cam coclită, dar din argint, o pomieră, pe care am umplut-o, eu, cu inimă de nucă verde, -
rugându-te să-mbraci toaleta de la nu știu ce premieră,
grație rozalbului, de nalbă, al căreia aveai să afli că, -n
limba lui Buffon, althaea se cheamă roză tremieră...
Și-ar fi fost totul f. bine, de nu ne-am fi tot bătut capul, de-a lungul unei înserări, cu scârba aia de scrumieră; răstimp în care farfurioara ni se umplea de scrum și mucuri(fumam); și-atunci te-am auzit zicând că \"Uite o scrumieră!\"
Ah, după-masa ceea, -n care...