Prezență comună
de Rene Char(2005)
1 min lectură
Mediu
Ești grăbit să scrii,
Ca și cum ai fi în întârziere față de viață.
Dacă e așa, intră în cortegiul surselor tale.
Grăbește-te.
Grăbește-te să-ți transmiți
Partea de minunat, de răzvrătire de binefacere.
De fapt ești chiar în întârziere față de viață,
Viața inexprimabilă,
Singura, la urma urmelor, cu care accepți să te unești
Aceea care zilnic îți e refuzată de ființe și de lucruri,
Din care capeți cu atâta greu, ici colo, câteva fragmente descărnate
La capătul unor necruțătoare lupte.
În afara ei, totul nu e decât agonie supusă, sfârșit grosolan.
Dacă întâlnești moartea pe când trudești, primește-o precum ceafa asudată găsește bună batista stearpă,
Înclinându-te.
Dacă vrei să râzi
Oferă-ți supunerea
Dar niciodată armele.
Ai fost creat pentru momente puțin obișnuite.
Modifică-te, pieri fără regret
În voia rigoarei suave.
Bucată cu bucată lichidarea lumii se continuă
Neîntrerupt
Neabătut
Fă să roiască pulberea
Nimeni n-o să vă destăinuie unirea.