Ca două picături de apă (I)
de Paul Eluard(2015)
1 min lectură
Mediu
Din tot ce spus-am despre mine ce rămâne
În dulapurile goale am păstrat false comori
O navă inutilă leagă copilăria mea de plictiseală
Jocurile mele de oboseală
Plecarea de himere
Furtuna de bolta nopților în care singur sunt
O insulă fără animale de animalele care-mi sunt dragi
Și o femeie părăsită de o femeie veșnic alta
Tot mai frumoasă
Singura femeie reală
Aici aiurea
La care cei absenți visează
Mâna-i întinsă către mine
Se oglindește-n mâna mea
Spun bună ziua surâzând
Nimeni nu se mai gândește la neștiință
Și neștiința e stăpână
De am nădăjduit în toate
Și-n toate mi-am pierdut nădejdea
În viață în uitare în dragoste în somn.
Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu