Lacul
de Octavian Goga(2005)
1 min lectură
Mediu
La geamul meu de lângă lac
Se bate apa-n scânduri,
La geamul meu de lângă lac
Se fac încet și se desfac
În mine-atâtea gânduri...
Pe rând vin undele de mor
Și-n murmur de destramă,
Pe rând vin undele de mor
Și parc-aleg din gura lor
Pe nume cum mă cheamă...
Eu m-am gândit de-atâtea ori
Și mintea mea se-ntreabă,
Eu m-am gândit de-atâtea ori:
Ce tainici, nepătrunși fiori
De-ntinsul lac mă leagă?...
Pesemne, tu, care te-ai dus,
I-ai rătăcit pe maluri
Pesemne, tu, care te-ai dus,
Într-un târziu și trist apus,
Te-ai oglindit în valuri...
De-atunci îl zbuciumă mustrări
Și-n noapte plânge lacul,
De-atunci îl zbuciumă mustrări
Și simte-aceleași frământări
Ca dorul meu, săracul...
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Octavian Goga
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Tradiționalism
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Octavian Goga. “Lacul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/octavian-goga/poezie/laculIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.